La 32 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, fostul director al SRI, Virgil Măgureanu, spune că nu-și poate asuma, sub nici o formă, că ar fi avut loc o revoluție. Într-un interviu pentru Evenimentul istoric, Măgureanu a mai spus că cel mai important lucru din decembrie 1989 a fost faptul că alții au rupt cordonul rezistenței regimului comunist pentru că a fost ultima redută comunistă căzută.

Dan Andronic: A fost sau nu Revoluție în decembrie 1989?

Virgil Măgureanu: Eu nu pot accepta că a fost o revoluție. (…) Nu-mi pot asuma, sub nici o formă, că în decembrie 1989 ar fi avut loc o revoluție. Orice s-ar spune. Orice revoluție trebuie să aibă niște acțiuni preliminare. (…) Schimbarea de mentalitate e o problemă de durată și n-o poți lega de un singur eveniment. Fie că este vorba despre decembrie 1989 sau oricare altul. Sigur că putem spune, ca un fel de precauție verbală, că anul 1989 a fost un an de schimbări revoluționare într-o serie de state.

Dar, în România, cum să fie o revoluție dacă aici, până în ultima secundă, a dominat acea dictatură obtuză care nu vedea că merge către prăpastie ? Întâi și întâi, nu au existat acțiuni preliminare. Nu numai că nu a existat o pregătire a acelor evenimente, dar nu au existat nici persoane care să își asume acea schimbare de regim.

Într-adevăr, se spune că, încă nu am văzut acele documente, prin august 1989, s-ar fi dus fratele lui Nicolae Ceaușescu, Marin Ceaușescu, la acesta și i-ar fi spus printre altele, „vezi că ar fi mai bine să-l lași pe Iliescu să-ți ia locul”. (…) Toată lumea îl aștepta. (…) Ce pot să spun este că toată lumea vorbea despre Ion Iliescu. Se mai spune că, de pildă, dacă nu mă înșel, Suzana Gâdea i-ar fi spus lui Ion Iliescu înainte de ora 14:00, pe 22 decembrie: „Ioane, du-te acolo că ești așteptat”.

Alice Barbu: Atunci ce a fost dacă nu a fost o revoluție? Revoltă populară?

Virgil Măgureanu: Desigur, revolta populară poate fi invocată și poate că n-ar fi rău dacă am spune, între altele, pentru că au existat și altele, că a existat și o revoltă populară care mocnea de multă vreme. Oamenii abia așteptau să iasă în stradă, dar nu îndrăzneau. Iar când erau chemați în stradă de alții, erau organizați în coloane, având tot felul de misiuni de ovaționare a regimului Ceaușescu. Totuși, noi trebuie să ne întrebăm cum a fost posibil ca acest regim, care devenise odios și în interior și în exterior, mai ales în interior, (a putut - n.n.) să organizeze un congres cu 2-3 săptămâni înainte de ceea ce avea să se întâmple în decembrie, la care Nicolae Ceaușescu a fost ales în unanimitate și ovaționat.

Revolta aceasta mocnită de care vorbeam a fost posibilă abia atunci când, în sfârșit, românii au văzut că dacă ies în stradă, cu sau fără organizare, nu vor fi împușcați. (…) Poate cel mai important lucru din decembrie 1989 a fost faptul că alții au rupt cordonul rezistenței regimului comunist pentru că a fost ultima redută comunistă căzută. Nu e întâmplător. De abia atunci, cei care aveau misiunea să rupă acel cordon al puterii comuniste în România, au acționat. Aceștia au tatonat, în mai multe rânduri, și după cum știți și în mai multe localități din România, unde ar trebui să se producă revoltele.(…) Timișoara a fost locul în care, în cele din urmă, (prin- n.n.) înscenarea externă și nu internă, pentru că nu se poate spune că ceea ce s-a întâmplat la Timișoara a fost fără amestecul unor forțe externe, revolta a reușit.

Dan Andronic: A fost și o lovitură de stat militară?

Virgil Măgureanu: Nu mă îndoiesc că ați stat de vorbă de-a lungul timpului și cu Victor Stănculescu. Nu era un om criptic. El, de altminteri, mi-a spus într-o discuție că știa de prin septembrie ce avea să urmeze în România. (…) Până atunci (vizita de la Lacul Balaton), fusese pus la curent. Nu putea să dea o lovitură de stat. În primul rând, nu exista statul împotriva căruia să dea lovitura. Vorbești despre o lovitură de stat în contextul în care armata s-a comportat atât de incoerent în decembrie 1989.

Eram în clădirea Televiziunii, iar unii de afară, care aparțineau unor unități ale Armatei române, trăgeau cu obuze de mortieră în antena Televiziunii, iar cei dinăuntru sau din perimetrul Televiziunii răspundeau cu foc.(…) Dacă vorbim de diversiune, atunci ar trebui să ne gândim că factorii din exterior au fost investiți și dirijați pentru a acționa. Se știe că nu au putut acționa din interiorul unor instituții, așa cum a fost Armata. Nu există nici o dovadă că în interiorul Armatei române ar fi existat o persoană din afara țării care ar fi creat o diversiune.

Faptul că armata a reacționat haotic, este adevărat. S-a dat o directivă bine cunoscută de către Victor Atanasie Stănculescu ca armata să se retragă în cazărmi sau să pactizeze cu coloanele de demonstranți care abia așteptau să vină.(…)Putem număra pe degete evenimentele care au fost dirijate din exterior. Trebuiau produse acele evenimente astfel încât Nicolae Ceaușescu să nu mai aibă vreo șansă să rămână la putere. Toată lumea știe că aceste elemente externe erau maeștri în producerea de haos și destabilizare. (Experți în - n.n.) Producerea haosului în evenimentele necontrolate și necontrolabile, dar și distrugerea acțiunilor de rezistență din partea fostului regim.

Dan Andronic: Cât de implicați au fost sovieticii în decembrie 1989?

Virgil Măgureanu: Foarte implicați. Nu vorbim de aură politică. Politic, ei nu mai aveau ce să ne dea, dovadă că la scurtă vreme puterea sovietică s-a stins de la sine (…) Eu vreau să susțin că mi se pare axial să nu uităm că influența rușilor și respectiv a sovieticilor, la vremea lor, era atât de copleșitoare prin absolut toate mijloacele, începând cu cele economice de care eram și mai suntem încă dependenți.

Am fi putut face lucruri esențiale care ar fi micșorat mult marja aceasta de nesiguranță și de dependență. Dar, lăsând la o parte toate acestea, spun doar că influența lor este îngrijorător de mare și chiar dacă la un moment dat nu știu care eșalon a plecat că a cerut nu știu cine acest lucru, foarte bine că au plecat. Dar cei care au produs masacre și destabilizări în diferite centre din România au dispărut imediat după ce au comis aceste fapte. Au plecat fără să le-o ceară cineva. Ei erau grupuri de diversiune special trimise care s-au răspândit conform unui ordin dat de fiecare pe perimetrul lui. După aceea au dispărut ca și cum n-ar fi fost vreodată. Iar alții care mai erau pe acolo, sigur că da…

Fragment din interviul acordat de Virgil Măgureanu, fostul director al SRI din 1990 până în 1997, Evenimentului Istoric. Integral. pe canalul de YouTube al EVZCapital.