Bucureşti este capitala europeană cu cel mai mare risc seismic. În cazul unui cutremur puternic, 18.000 de clădiri ar fi în pericol de prăbuşire. De asemenea, clădirea Guvernului ar trebui să aibă bulina roșie.

Nicolae Noica, academician și directorul bibliotecii Academiei Române, a oferit mai multe detalii despre aceste lucruri în podcastul Avangarda, moderat de Ionuţ Vulpescu.

Noica a absolvit Facultatea de Construcții Civile și Industriale în anul 1972. Ulterior, a predat la Catedra de Statică și Inginerie Seismică. În plus, a fost cel care a promovat prima lege a calității în domeniul Construcțiilor, după 1990. În acest context, el a oferit mai multe detalii despre riscul seismic cu care se confruntă Bucureștiul.

București, capitala cu cel mai mare risc seismic

Atunci când Noica a fost întrebat ce ar schimba în privința planului urbanistic, academicianul a precizat că sunt două aspecte importante de luat în calcul. Totuși, el a început prin a spune că încă din 1977 s-a arătat „Bucureștiul e capitala cu cel mai mare risc seismic, și trebuie luate niște măsuri”. Totuși, la acea vreme s-au făcut atunci o serie de lucruri. Institutul de Cercetări în Construcții au realizat niște cercetări și au spus că 18.000 de clădiri s-ar putea prăbuși în cazul unui cutremur puternic.

Aceste date pot fi găsite în arhiva INCERC Urban Project. Cu toate acestea, Noica a mărturisit că se mai uită nimeni la ele pentru că românii nu au învățat multe lucruri despre experiența trecută, cutremurul din 1977. Mai mult decât atât, bărbatul a precizat că atunci când a condus Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, a promovat o hotărâre de Guvern în care, după ce au fost cercetate 100 de clădiri, a fost pusă celebra bulină roșie.

„Am obligat Guvernul să se ocupe de această treabă, și creasem o lege pentru promovarea unui fond pentru protecția seismică, lege care a fost trecută în anul 2000 de Senat. A ajuns în Camera Deputaților și din diverse considerente, după 2002-2003 a fost retrasă și nu s-a făcut nimic. Pentru că problema se pune așa: oamenii care stau în aceste clădiri, nu ei sunt vinovați. Și nu au posibilitatea să plătească să le consolideze. Știți că a fost o perioadă când erau chiriași, apoi, în 1991, a apărut legea prin care chiriașul poate să își cumpere apartamentul. Au cumpărat și apoi statul a zis: «acum sunteți proprietari!». Total cinic și incorect!”, a replicat Noica

Cum a scăpat clădirea Guvernului din Piața Victoriei de bulina roșie

În timpul interviului, Noica a explicat și de ce nu a fost pusă bulina roșie pe clădirea Guvernului. Astfel, fostul ministru a precizat că inițial s-a dorit să fie inspectate doar clădirile unde locuiau oameni. Astfel, au fost controlate toate clădirile construite înainte de 1940, atunci când a fost primul mare cutremur. S-a început cu acele clădiri deoarece în acea vreme se proiecta fără să existe norme seismice.

Mai mult decât atât, Noica a oferit și un exemplu în acest sens. Este vorba de Palatul nou al Băncii Naționale. Atunci când a avut loc cutremurul, Liviu Ciulei, constructorul care se ocupa cu acest proiect, a oprit imediat lucrările. Ulterior, unul dintre consilieri s-a adresat imediat italienilor care aveau norme, și s-a reproiectat clădirea. Palatul, după cutremurul din 1977, n-a avut nimic de suferit, a mai spus academicianul.

Clădirea Guvernului are nevoie de bulină roșie

Chestionat dacă pe Palatul Victoriei ar trebui, din punct de vedere tehnic, pusă bulină roşie, Noica a replica că nu a vrut să pună la instituții. Totuși, dacă ar fi fost vorba să fie luate în calcul instituțiile, trebuia, în primul rând, școlile să fie cele care primesc bulina roșie pentru că acolo este cea mai mare problemă.

Cu toate acestea, și instituția Guvernului are nevoie de această bulină, „dar nu era prioritatea zero”. Bulina pentru această clădire nu a fost o necesitate pentru că în vremea respectivă, când nu existau norme, se făceau clădirile cu ziduri mari. „La Guvern, lățime 1m, 1.20m, or zidăria care se punea la aceste clădiri era de foarte bună calitate. Un singur exemplu: cineva care locuiește într-o casă de prin anii 1936-37, veți vedea că are dificultăți să bată un cui cu ciocanul. Cărămida era foarte bine făcută, foarte arsă. Acum, ca să facem mai repede, facem blocuri din BCA și am schimbat gândirea”, a concluzionat academicianul Nicolae Noica în podcastul lui Ionuț Vulpescu.