„În 1951, deci, când Mihail Manoilescu nu mai exista, i s-a intentat un proces de către un tribunal civil, privind activitatea sa ca ziarist, iar la 12 aprilie 1951 a fost condamnat <<în lipsă>> (!) la 15 ani de temniță grea și la 10 ani de degradare civică, cu confiscarea totală a averii, fapt probabil unic în analele țărilor civilizate”, scrie Valeriu Dinu în prefașa la „Memoriile” lui Mihail Manoilescu.

Cadavrul său a fost aruncat într-o groapă comună, nu se știe unde, la fel ca Iuliu Maniu și alți reprezentanți ai elitei politice și intelectuale.

Deși fusese omorât de multă vreme, ani de zile autoritățile au refuzat să le spună rudelor despre soarta lui Mihail Manoilescu.

Abia în 1958, familia a fost anunțată de moartea sa.

Ar trebui să ne cunoaștem mai bine trecutul

Mihail Manoilescu a fost inițiatorul Planului autostrăzilor din România, realizat de Direcția Generală a Drumurilor din Ministerul Lucrărilor Publice.

Nicolae Noica, fost ministru al Lucrărilor Publice și director general la Bibliotecii Academiei Române, a arătat în cadrul unui interviu pentru Grupul pentru Promovarea Infrastructurii, că România avea încă din perioada interbelică, respectiv din anul 1938, un plan al autostrăzilor.

„Noi ar trebui să cunoaștem bine trecutul acestei țări pentru că putem învață niște lucruri și putem face lucruri bune.

România are un plan al autostrăzilor din anul 1938.

L-am prezentat și poate îl prezentăm încă odată aici. El a fost făcut de un mare inginer, Mihail Manoilescu”

„Dacă încercăm să suprapunem peste acest plan Planul de amenajare al teritoriului din 1996 constatăm că există o suprapunere extraordinară. Problema este cea a continuității”, a mai spus Nicolae Noica.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric