Cu două zile înainte de referendum, grecii par mai hotărâți ca niciodată să voteze „Nu” la referendum. Pentru mulți dintre ei, plebiscitul a ajuns să se rezume doar la o banală chestiune fiscală

La replica mea că în toată lumea se plătesc taxe și că altfel nu se poate supraviețui, grecul de 40 de ani, un fel de „șef de sală” dintr-un restaurant din Corfu, îmi zâmbește înțelegător și atât.

El vrea să fie altfel. Să nu mai plăteasca taxe, de parcă eu am o pasiune pentru ele.

Mă întreabă de unde sunt și mă interoghează ce folos am de la Uniunea Europeana. Îi explic că țara mea a stat aproape jumătate de veac sub comuniști și că nu i-a fost deloc bine. Mă asigură că știe istoria Europei de Est și că este conștient de consecințe.

Întoarcerea la drahmă i se pare un fel de mântuire și este convins că o să-i fie mult mai bine după. Când îl avertizez că s-ar putea să parieze pe un cal mort, râde din nou superior.

Colegul său este de aceeași părere. Nici el nu vrea taxe mai mari.

La asta se reduce întreaga polemică Grecia-UE. Taxe suplimentare - nu reforme ale statului, nu minime măsuri economice care să asigure o performanță suficientă.

Reformele cerute de UE

Sentimentul meu este că nu s-a explicat populației ce înseamnă acceptarea sau respingerea reformelor propuse de UE. Sunt convins că aceasta este părerea primară a „angajaților exploatați de patronul nemilos”.

Așa că îl abordez și pe Patron însuși, deși pare de neatins. Surprins, se codește să dea un răspuns franc: votează „DA” sau „BA” duminică? Într-un final, îmi răspunde că înclină să voteze NU, într- o țară în care prezența la vot este obligatorie. Nu are argumente, dar taxele mari îl înspăimântă, pe el care, oricum, nu se omoară în relația cu Fiscul.

Nota de plata este o înșiruire de cifre cu 13% în coadă și un total. Plătesc, inclusiv bacșisul de 10%, mă conduce până la poartă și îmi urează „kalinixta”. Îi urez, apăsat, același lucru.

Români în Grecia

Mult mai realiști par a fi românii care lucrează în Grecia. Valentin are aproape 30 de ani, de 11 ani muncește în Grecia, din care 7 la același patron. „Dacă anul trecut a fost cel mai aglomerat de când sunt aici, anul acesta este cel mai prost. Politica și politicienii au alungat englezii care veneau an de an aici. S-au dus în Spania și acum ne întrebăm de ce nu merg lucrurile cum ar trebui. Nimeni nu mai înțelege ce se petrece cu euro. Au ales să plece într- un loc mai sigur”, spune cu năduf Valentin, care vara supraveghează 10 tineri greci. A învățat germana și engleza de nevoie și se descurcă admirabil în discuțiile cu clienții.

În ciuda știrilor contra-dictorii, singurul bancomat din Sfântul Ștefan, Corfu, zace nefolosit. Fie localnicii n-au bani, fie turiștii au venit cu sacul de euro la purtător. Până se lămurește problema, grecii au trimis o echipă de televiziune pe plajă. Reporterul a înregistrat 3 minute, operatorul a filmat scaunele goale și au plecat.

Duminică, grecii pot să se declare independenți, la fel ca Stan și Bran în Utopia, ultimul lor film impreună. Rămâne de văzut cine va fi reprezentantul poporului și cine va fi prim-ministru, într-un stat fără taxe și cu doi locuitori.

Salarii și pensii în Grecia

Pensionarii greci primesc, în medie, 882 de euro pe lună - 713 euro fiind pensia de bază și 169 de euro pensia suplimentară, în timp ce 12,4% dintre ei trăiesc sub limita sărăciei, conform Eurostat. Pensia medie în Europa variază între 250 și 1.500 de euro pe lună, în timp ce 12,6% dintre pensionari trăiau sub limita sărăciei în 2013. În statele din zona euro, un pensionar primește 56% din salariul pe care îl avea în câmpul muncii, conform datelor recente. Procentul a crescut în unele țări, din cauza reducerilor salariale. În Grecia, pensia a fost de 41% din salariu în 2008 și 60% în 2013. Salariul minim în Grecia a fost 683,76 euro/lună în iunie 2015. Salariul mediu a fost de 691,87 de euro lunar între 1999-2015; a atins cel mai înalt nivel, de 876,62 de euro, în decembrie 2011, și cel mai scăzut nivel, 522 de euro, în iunie 1999.