Cum au rezolvat problema restituirii proprietăţilor bulgarii, ungurii, cehii sau polonezii? În pofida nenumăratelor discuţii, rapoarte şi procese, restituirea proprietăţilor confiscate abuziv de către regimul comunist este departe de a se fi încheiat, arată consilierul economic al premierului, Andreea Paul, într-o analiză.
În Europa Centrală şi de Est, au fost concepute două tipuri de măsuri reparatorii: restituirea în natură a proprietăţii sau, în cazuri excepţionale, oferirea unor compensaţii sub formă de bani, acţiuni, titluri de stat etc.
Bulgaria s-a mişcat destul de repede în acest sens. În 1991, era adoptată legea privind restituirea proprietăţilor agricole, pentru ca, în 1992, să fie adoptată legea privind restituirea proprietăţilor naţionalizate în timpul regimului comunist. Criteriile erau generoase, însă cetăţenii străini erau nevoiţi să vândă proprietăţile eventual obţinute şi numai cetăţenii bulgari puteau primi înapoi pădurile şi terenurile agricole. În plus, lipsa datelor clare referitoare la delimitarea proprietăţilor şi bazele incomplete de date au cauzat numeroase probleme administrative.
Ungaria a reglementat problema proprietăţii prin două legi, în 1991 şi 1992. Procesarea cererilor a fost finalizată în doi ani, preferându-se compensarea pe sistem voucher în locul restituirii în natură. A fost introdus un plafon de compensare de 21.000 USD. A existat posibilitatea retrocedărilor şi către non-rezidenţi sau persoane de altă cetăţenie. Procesarea cererilor a fost finalizată în doi ani, ca urmare a perioadei scurte pentru depunerea cererilor (aproximativ 6 luni de la aprobarea legii). Deţinătorii voucherelor pot participa la licitaţii asupra terenurilor arabile sau au dreptul de a cumpăra active sau acţiuni în cazul privatizării proprietăţilor de stat. De asemenea, voucherele pot fi folosite pentru acoperirea împrumuturilor de tip start-up sau pot fi convertite în anuităţi. Special pentru administrarea procesului a fost creat Oficiul de Compensare. Acesta a decis asupra cererilor de terenuri, a emis cupoanele sau voucherele de compensare şi a administrat licitaţiile unde erau utilizate aceste vouchere.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cehia a decis restituirea proprietăţii imediat după căderea comunismului. Guvernul a reglementat procesul de restituire mixt: în natură şi compensare. În 1990 şi în 1991 a fost reglementat procesul de restituire în natură, dar guvernul a alocat şi 750 milioane de dolari pentru compensări. Orice compensare peste acest plafon s-a realizat în titluri de valoare. Procesul de restituire a acoperit proprietăţile confiscate după 1938. Majoritatea termenelor de solicitare a restituirilor au expirat în anul 1996, iar ultimele dintre ele în anul 2001. În prezent, în conformitate cu aceste legi, nu mai poate fi solicitată restituirea de proprietăţi. La începutul acestui an a fost aprobat de către Guvern proiectul de lege privind retrocedarea fostelor proprietăţi ale cultelor religioase, singurul aspect rămas nesoluţionat. Bisericile vor primi 56% din proprietăţile confiscate, iar pentru restul de proprietăţi statul va plăti compensaţii băneşti eşalonate pe o perioadă de 30 de ani, în valoare de până la 3,8 miliarde de euro. Soluţionarea problematicii depinde de votul acordat de Parlamentul ceh.
În Polonia în schimb, deşi au fost formulate mai multe propuneri legislative, niciuna nu a reuşit să conjure sprijinul politic necesar. Procesele au reprezentat singura soluţie, costisitoare şi complicată, pentru foştii proprietari. Propunerea legislativă actuală privind restituirile exclude toate bunurile cu valoare ridicată situate în Varşovia. Compensaţiile oferite sunt limitate. În 2011, de pildă, primul ministru polonez declara că proiectul de lege nu avea cum să beneficieze de sprijin guvernamental din cauza condiţiilor economice dificile.
În cazul României, lucrurile sunt în general cunoscute. Sunt cunoscute indecizia, confuzia, abuzurile legate de retrocedarea proprietăţilor, ca de altfel şi procesele pierdute de statul român vreme de două decenii. "Sunt poate mai puţin cunoscute consecinţele nefaste ale lipsei de claritate, corectitudine şi eficienţă decizională. Actualul Guvern trebuie să rezolve aceste disfuncţionalităţi, chiar dacă este un subiect dificil. Problema proprietăţii este arzătoare şi nu mai poate fi amânată", comentează Andreea Paul.
Recomandările noastre
