Republica Populară Donețk este o clădire cu 11 etaje. Cea mai mică țară din lume. Și cea mai birocratică, scrie revista americană New Republic, după ce o jurnalistă a făcut un reportaj la fața locului.

Reportajul descrie experiența incredibilă a acreditării jurnalistei Julia Ioffe și a fotoreporterului Max Avdeev în Republica Populară Donețk, cea mai nouă „țară”, creată în urma unui „referendum” nerescunoscut de nimeni, care vrea să se alipească la Federația Rusă.

RPD a luat naștere, pe hârtie, acum o lună și se luptă să supraviețuiască.

Dar este, culmea, extrem de atentă și riguroasă în procedura de acreditare a jurnaliștilor.

O țară cât o clădire

Ca să ajungi în clădirea administrativă, fosta Primărie din oraș, trebuie să treci de mai multe puncte de control, improvizate pe marginea unor bariere formate din cauciuri, sârmă ghimpată și semne anti-fascism, anti-Kiev, America, UE și, în mod ciudat, Polonia. Cei doi jurnaliști au fost nevoiți să se legitimeze de fiecare dată - Max avea o legitimație de presă rusească, iar Julia o carte de vizită de la New Republic.

Primul indiciu că nu va fi ușor să treci de toate controalele birocratice și de securitate se afla la intrarea în clădire - un afiș avertiza că nimeni nu poate circula în clădire fără „propusk”, un permis de trecere, necesar cam peste tot în fostele zone ce au făcut parte din URSS.

La etajul al cincilea, unde se află „Centrul de presă”, cei doi tineri au fost nevoiți să arate din nou actele de identitate unor persoane la fel de tinere, care priveau la televizor, plictisiți și fără nicio preocupare. Se uitau la versiunea rusească a serialului „Familia Bundy”.

Etajul presei, etajul forțelor de securitate, etajul șefilor

De aici a început coșmarul acreditării - un lung dialog, explicații repetate, refuzuri, tărăgănări, în cel mai pur stil sovietic, în care fiecare încearcă să demonstreze importanța propriei existențe și a muncii pe care o face.

Au fost luați la rost în ceea ce privește autenticitatea actelor și au cunoscut nenumărați „responsabili” cu relațiile cu presa.

Au încercat să discute cu reprezentanți ai noii „republici”, dar li s-a spus că acest lucru nu este posibil. Au ajuns la etajul 10 și la 11, unde se află securitatea, respectiv conducerea micuței „țări”.

Dialogurile sunt interesante și descriu mentalitatea unor tineri care urăsc, dar iubesc America, în același timp.

„Ați auzit că Obama a fugit?”, întreabă unul dintre responsabili. „Poftim?”, „Da, da. A fugit de la Casa Albă, cu un elicopter, la ferma sa din Texas”. „Poftim?”, „N-ai auzit?”, „Nu”, „Și te mai crezi jurnalistă! Și n-ai habar de nimic!”, a spus unul dintre bărbați ruși, sigur pe el.

Altul a întrebat: „Ai fost la Olimpiadă (de la Soci -n.r.)?”, „Da”, „Pentru cine ai transmis?”, „Rusia și SUA”, a mințit jurnalista. ”Bun răspuns. Foarte diplomat. Ok, o sa vă acredităm”, a venit răspunsul.

„Ești din SUA?”, „Da”, „Este adevărat că acolo oamenii își pierd casele, din cauza crizei, și trăiesc în corturi în afara orașelor?”, „Hmm”, „Ai fost la Detroit?”, „Nu”, „Este adevărat că Detroit este complet distrus?”, „Nu cred că o duce prea bine, dar..”.

„Ok, îmi place America. Este cea mai mare țară auto-proclamată din lume. Și știu cum să crească patrioți adevărați. Americanii sunt foarte patrioți”, a încheiat Vasili.

După două ore, în care au fost „interogați”, după ce au văzut bărbați înarmați până în dinți și l-au zărit pe Denis Pușilin, șeful așa-zisei republici, cei doi jurnaliști au primit acreditarea, dar... li s-a spus că nu se poate face nimic în privința obținerii unui interviu, sau a unor întâlniri cu responsabilii politici.

„Am văzut cum arată Republica Populară Donețk, cea care vrea să fie anexată la Rusia. Dar când am ieșit din clădire mi-am dat seama că, de fapt, Donețk nici nu are nevoie de asta. Deja este Rusia, cu totul și cu totul”, conchide Julia.