EVZ Special
Vlad Țepeș și „atacul de noapte”. Prima misiune de diversiune din istoria militară românească
Din cuprinsul articolului
Vlad Țepeș și „atacul de noapte”. Curajoasa mișcare din 1462 a fost considerată drept o primă atestare a unei misiuni de diversiune în istoria militară românească.
Evident, în Antichitate, se consideră că în 101 d.Hr., Decebal ar fi folosit tactica derutării inamicului îmbrăcând trunchiuri de copaci cu haine și punând arme ca să simuleze existența unor soldați. Inițial, romanii au privit cu prudență, dar au realizat diversiunea.
Vlad Țepeș - confruntarea cu Mahomed al II-lea
Vlad Țepes încercase să stabilească o alianță cu Matei Corvin, concomitent cu organizarea unor expediții la sud de Dunăre dar și în spațiul Dobrogei, în zona Deltei. Aici trebuie amintite expedițiile de la Oblucița, Novoe Selo și Rahova. Cetatea Nicopole a fost asediată și 20 000 de apărători otomani au pierit. El domnise o lună în 1448, fiind precedat și succedat de Vladislav al II-lea. Din 1456, devenise domnul Țării Românești
Să nu uităm că Mahomed al II-lea era cuceritorul Constantimopolului. Fusese înfrânt la Belgrad de Iancu de Hunedoara în 1456. Afrontul adus de Vlad Țepeș, existența pretendentului Radu cel Frumos, chiar fratele lui Vlad și favorit al sultanului au dus la replica otomanilor.
Vlad Țepeș decide să atace primul
Vlad Țepeș știa că trupele otomane se apropiau de Târgoviște și urmau să campeze. Târgoviște era capitala Țării Românești, deși Vlad Țepeș obișnuia să legifereze și din „Cetatea Dâmboviței”, în fapt din București. Aici, dă un hrisov la 20 septembrie 1459, care este cunoscut ca fiind primul document care face trimitere la existența orașului București.
Fără a fi siguri asupra locului unde ar fi fost tabăra, cert este că ea nu putea fi decât într-o zonă apărată cumva natural. Adică putea să fie, undeva între Giurgiu și București (Neajlov), fie între București și Târgoviște. Vlad încercase să ceară ajutor lui Matia Corvin, scriind la 11 februarie 1462, o scrisoare din Giurgiu, către regele maghiar. Nu va primi ajutor decât când era prea târziu, regele maghiar intenționând să intervină prin august.
La 4 iunie 1462, otomanii au trecut Dunărea. Evident, în jurul datei de 16 iunie, nu puteau fi mai departe de București, vorbind de o trupă în marș de aproape 120 000 oameni.
Atacul de noapte (16/17 iunie 1462)
Vlad Țepeș a folosit tactica pământului pârjolit. A evitat o confruntare directă, fie ea și cu avangarda. Asta, pentru că nu putea conta pe mai mult de 30 000 oșteni. Așa că a preferat să creeze o diversiune militară. A ales soldați care să semene cu turcii, i-a îmbrăcat turcește și a atacat în noaptea de 16/17 iunie 1462. Știa tactica militară, știa limba, știa modul de organizare a unei tabere. Fusese ostatec alături de Radu cel Frumos începând din 1442 la curtea sultanului Murad al II-lea. Vlad a fost eliberat prin 1447-1448. Radu devenise între timp favorit al sultanului Mahomed al II-lea pentru tronul Munteniei.
Atacul a fost devastator. Puțin a lipsit ca însuși sultanul să nu fie lichidat. Se pare că nu era în cortul său în noaptea atacului ci, undeva la un fel de consiliu de război cu comandanții săi. Vlad nu a reușit să fructifice succesul, fiindcă boierii au ales să-l trădeze pentru Radu cel Frumos. În toamna lui 1462, Vlad părăsea tronul.
Avea să fie deținut 11 ani la Vișegrad și doi ani în domiciliu impus de către Matia Corvin, iar Ștefan cel Mare a reușit să-l readucă domnitor în intervalul 1475-decembrie 1476, când va fi asasinat.
