Cele aproape 15000 de victime ale Pogromului de la Iaşi ar putea să beneficieze de o compensaţie istorică prin apariţia unui spaţiu memorial în sediul-monument al fostei Chesturi din perioada interbelică.

Iniţiativa comemorării evreilor ucişi în vara lui 1941, în cadrul uneia dintre cele mai sângeroase acţiuni antisemite comandate de mareşalul Ion Antonescu, completează planurile oficialilor locali de utilizare a clădirii.

După o bătălie desfăşurată vreme de un deceniu înaintea instanţelor de judecată, imobilul istoric a reintrat în 2009 în posesia Consiliului Judeţean Iaşi, care a anunţat ulterior executarea unor lucrări de consolidare şi, într-un viitor incert, chiar mutarea activităţilor administrative în sediul restaurat al fostei Chesturi.

Proiectul care prevede apariţia unui spaţiu memorial dedicat pogromului în incinta imobilului de patrimoniu a fost anunţat la sfârşitul săptămânii trecute, după o întâlnire a preşedintelui Consiliului Judeţean, Constantin Simirad, cu Radu Ioanid, directorul Diviziei de Programe Arhivistice Internaţionale de la Muzeul Holocaustului din Washington.

Potrivit reprezentanţilor administraţiei locale, în proiect sunt implicate, alături de autorităţile locale, alte patru instituţii: Muzeul Memorial al Holocaustului, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi Comunitatea Evreilor din Iaşi.

Memoria ororilor începe să se vadă la Iași

Radu Ioanid a confirmat pentru EVZ iniţiativa înfiinţării unui muzeu „în una sau două camere din clădirea fostei Chesturi”, proiectul urmând să prindă o formă precisă în următoarele luni. „Nu vorbim de un muzeu al Holocaustului, ci de unul al pogromului, dedicat istoriei acestuia”, a mai indicat Ioanid.

Cercetătorul susţine că proiectul „nu va fi funcţional curând, poate în doi ani” şi că nu deţine alte detalii în acest moment, pentru că discuţia cu preşedintele CJ a abordat doar oportunitatea apariţiei unui astfel de spaţiu memorial.

În urmă întâlnirii, s-a mai decis ca la sfârşitul lunii iunie, când se împlinesc şaptezeci de ani de la pogromul ieşean, să fie dezvelite şi două plăci comemorative pe clădirile fostei Chesturi şi ale gării din localitate.

ISTORIA UNUI IMOBIL

Masacrul păşeşte pe urmele lui Garabet Ibrăileanu

Situată pe strada Vasile Alecsandri din Iaşi, clădirea Chesturii de poliţie unde în vara lui 1941 au fost adunaţi după un ordin telefonic al mareşalului Antonescu „iudeo-comuniştii”, era în perioada interbelică sediul revistei „Viaţa Românească”, condusă de Garabet Ibrăileanu.

Ridicat chiar prin eforturile acestuia din urmă, imobilul a fost vândut la mijlocul anilor ’30 autorităţilor ieşene. Stigmatul Holocaustului a ajuns o marcă a istoriei clădirii după ce mii de evrei din Iaşi au fost „evacuaţi” în curtea sa, în zilele de 29 şi 30 iunie 1941, „având în vedere starea de razboiu” aşa cum îi indica mareşalul Antonescu comandantului garnizoanei Iaşi cu două zile înainte de startul arestărilor şi execuţiilor.

O parte dintre evreii strânşi la Chestură au fost ucişi pe loc în curtea interioară sau torturaţi în beciul imobilului. Supravieţuitorilor li s-au pregătit două garnituri de tren, care au plecat spre Călăraşi şi Podu Iloaiei.

  • Într-o serie jurnalistică din 2009 dedicată Holocaustului românesc, EVZ a prezentat trei supravieţuitori ai traseelor ucigaşe, toţi trecuţi iniţial prin curtea Chesturii: Iancu Ţucărman, Leonard Zăicescu şi Andrei Călăraşu.

În total, conform Raportului Wiesel asumat de statul român în 2002, pogromul de la Iaşi s-a soldat cu uciderea a aproape 15000 de evrei, dar amintirea masacrului s-a estompat în perioada comunistă, prin rebotezarea străzii (devenită Vasile Alecsandri, iniţial Sfântul Ilie), transformarea Chesturii în sediu de cooperativă şi apariţia Hotelului Unirea pe locul Cinematografului Sidoli (aflat în spatele Chesturii, sute de evrei au încercat să-l folosească ca loc de refugiu, sărind gardul curţii interioare).