Valul de vindecători paranormali și guru spirituali de după 1989 a venit din Rusia. Armele Războiului Rece Parapsihologic, abandonate la televizor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Este un fapt indisputabil că imediat după căderea Cortinei de Fier, fostele spații comuniste au fost inundate de un val de vindecători, parapsihologie, misticism, ezoterisme de tot felul. România nu numai că nu a făcut notă discordantă, ba chiar a devenit una dintre cele mai bune piețe pentru acest gen de informații.

Apetitul pentru vindecători și parapsihologie, crescut de interdicțiile lui Ceaușescu

Tot un fapt greu de contrazis este și că primele produse din această categorie au fost cele provenite din – pe atunci – muribunda URSS, sursele occidentale limitându-se la câteva traduceri și, poate, una-două documentare tv.

Explicația apetitului pentru produsele sovietice din domeniul parapsihologiei este simplă, românii avuseseră contact clandestin cu ele încă dinainte de căderea lui Nicolae Ceaușescu, prin intermediul televiziunilor prinse cu antene improvizate. Personaje ca Anatol Kașpirovski sau Alan Ciumak erau cunoscute prin emisiunile de vindecare sau hipnoză în masă.

Pe de altă parte, apetitul românilor pentru tot ce interzisese comunismul, pentru că intrau în contradicție cu materialismul vremurilor, este și explicabil. Prin căderea lui Ceaușescu, oamenii au avut acces direct la aceste informații, și nu doar prin cărți SF sau mici notițe în reviste de popularizare a științei și tehnicii.

Băuturile dietetice, la fel de utile la slăbit precum apa, arată un studiu științific

Mașină electrică sau hibridă? Ce merită să-ți iei în 2026

Dar de unde proveneau toate personajele, studiile, informațiile care ocupau piața și mințile?

Armele Războiului Rece Parapsihologic, abandonate la televizor

Așa cum veți vedea din materialul reprodus mai jos, e vorba de oameni pe care s-a lucrat mult, de studii temeinice, de laboratoare care costau miliarde.

Este vorba de ”arme”, de un adevărat ”arsenal” pregătit de URSS și scăpat la îndemâna publicului, pe fondul scăderii autorității Kremlinului și al improvizațiilor care de multe ori au însoțit politica de Glaznost a lui Mihail Gorbaciov.

Opinia generală este că în confruntările finale ale Războiului Rece, URSS a pierdut – din motive financiare – așa-numitul ”Război al Stelelor”, încercarea de control a ”centurii” extraterestre, dar și că rușii erau mai avansați în ”Războiul Parapsihologic”. Este dovedit că amândouă super-puterile investeau în acest domeniu, numai că, mulțumiți Domnului, nu s-a mai ajuns la această confruntare.

Este astăzi reluată cursa înarmării pe frontul Războiului Parapsihologic? Habar n-am și, vorba bancului din anii Epocii de Aur, ”am o părere, dar nu sunt de acord cu ea”!

Misticism, fenomene încă neexplicate sau...

Material apărut în revista Știință și Tehnică, din 1 ianuarie 1991, semnat de Viorica Podină

”În ciuda celor şapte decenii de educaţie materialist-ştiinţifică şi comunistă, misticismul n-a putut fi alungat din conştiinţa cetăţenilor Uniunii Sovietice", scria într-unul din articolele sale corespondentul la Moscova al publicaţiei spaniole „Cambio - 16", Carlos Enrique Baho.

El îşi bazează afirmaţia pe numeroasele fenomene ce ţin de domeniul parapsihologiei, de care presa sovietică, ştiinţifică şi mai puţin ştiinţifică, s-a ocupat adesea în ultimii ani. Capul de afiş a fost şi continuă încă să fie deţinut de Djana Davitaşvili, care, practică, un „masaj asirian" (fără să atingă corpul pacientului), exercită asupra acestuia, cum s-a dovedit în numeroase cazuri, o influenţă binefăcătoare, probabil prin intermediul biocîmpului.

În acelaşi timp, o altă femeie - Nina Kulaghina demonstrează în faţa ochilor uimiţi ai câtorva reputaţi oameni de ştiinţă capacitatea de a deplasa pe o suprafaţă plană diferite obiecte, tot fără să le atingă, doar prin concentrarea voinţei.

Nina Kulaghina / foto: wikipedia

Liudmila Korabelnikova poate indica cu precizie, susţine „Gazeta constructorilor", locul unde se află la un moment dat diferite persoane declarate dispărute.

Privind harta, ea „le simte prezenţa". Datorită aptitudinilor ei neobişnuite au şi fost găsiţi, într-adevăr, soldaţii rătăciţi cu ocazia unor manevre militare desfăşurate în regiuni greu accesibile.

În urmă cu un an recordul de popularitate, în acest controversat domeniu, era definit însă de doi bărbaţi dotaţi cu însuşiri parapsihologice fenomenale: un medic şi un fost ziarist de televiziune.

Medicul este Anatoli Mihailovici Kașpirovski, un talentat hipnotizator care de altfel a şi reuşit să atragă cel mai mare număr de participanţi la şedinţele sale de psihoterapie, transmise pe canalul 1 al televiziunii centrale din Moscova.

În perioada noiembrie - decembrie 1989 aproximativ 200 de milioane de oameni aşteptau cu nerăbdare fiecare întîlnire săptămânală cu el. Printre aceştia au fost şi numeroşi români, inclusiv locuitori ai Bucureştiului, care pe atunci preferau să privească emisiunile de televiziune din vecini.

Rivalul său, pe nume Alan Ciumak, „tratează" tot prin intermediul televiziunii.

Fiind însă și mai încrezător în puterea biocîmpului său, el promite vindecarea oricăror boli, inclusiv diabetul și cataracta, cu ajutorul apei dintr-un pahar aflat în fața micului ecran în timp ce „de cealaltă parte" el, Ciumak, execută, într-o anumită ordine, o serie de gesturi solemne menite să „încarce" această apă cu bioenergie.

Kașpirovski acţionează, după cum declară el însuşi, asupra subconştientului pacienţilor săi şi a proceselor biochimice care se declanşează în organismul acestora, ceea ce-i permite să vindece, la rîndul său, diferite afecţiuni ale pielii, obezitatea, sterilitatea şi chiar SIDA, toate acestea tot prin intermediul ecranelor televizoarelor. Distanţa dintre locul unde se află el şi pacienţi (în unele cazuri mii de kilometri), după spusele lui, nu contează.

„Credinţa face minuni, aceasta este piatra unghiulară a filozofiei mele”, declara Kașpirovski, sigur pe sine.

Sesizat de creşterea bruscă a numărului de solicitări adresate staţiilor de salvare în perioadele imediat următoare şedinţelor, ca şi a internărilor în spitale a pacienţilor „prea receptivi", Prezidiul Societăţii Filozofiilor din URSS a organizat, nu de mult, o dezbatere cu tema „Telepsihoterapia - Limitele realului", la care au participat reputaţi oameni de ştiinţă, medici, filozofi, sociologi, psihologi, pedagogi, precum şi scriitori, ziarişti şi... Kaşpirovski.

Întrebările la care și-au propus să găsească răspuns au fost: oare este de fapt medicul psihiatru Anatoli Kaşpirovski, un nou Messia care uimeşte credulii cu trucuri hipnotice împrospătate, ocărîndu-i în schimb fără jenă pe cei ce nu-i dau crezare, sau un descoperitor de noi virtuţi ale psihoterapiei, un cercetător dîrz care, înfruntîndu-i pe „ortodocşi", îşi deschide propriul său drum în ştiinţă?

Concluziile la care s-a ajuns (după ce Kașpirovski a părăsit întrunirea) au fost formulate conform principiului: „aşa ceva nu există pentru că nu poate exista", principiu luat în considerare, la timpul respectiv, şi în cazul Djanei şi al Kulaghinei.

Dacă o astfel de atitudine manifestată de personalităţile ştiinţifice este dictată de gelozie sau de o grijă reală pentru sănătatea psihică şi fizică a populaţiei romîne să hotărască timpul. Sînt însă şi cercetători, ce-i drept puţini în comparaţie cu marea masă a dogmaticilor incapabili să recunoască existenţa unor fenomene ce par inexplicabile de pe poziţiile reprezentărilor ştiinţifice contemporane, cum i-a caracterizat acad. I.B. Kobzarev, (părintele radiolocaţiei sovietice), autorităţi incontestabile în sfera lor de activitate (medicină, fizică, radibiologie, psihologie etc.), dispuşi să se aplece asupra acestor fenomene cu dorinţa sinceră de a le pătrunde tainele şi a le explica.

Unul dintre aceşti binevoitori este, de exemplu, chiar acad. Kobzarev, care şi-a consacrat o mare parte din timpul său studierii fenomenului de telekinezie.

Acum atît masajul fără contact (Djuna), cît şi telekinezia (Kulaghina) sînt studiate în cadrul Institutului de Radiotehnică şi Electronică al Academiei de Ştiinţe a URSS de către acad. I.B. Guleaev şi dr. în ştiinţe medicale E.E. Godik.

Din păcate, despre rezultatul acestor cercetări se vorbeşte numai foarte rar şi cît se poate de laconic. Cît priveşte contribuţia hipnozei la psihoterapie, spectrul părerilor emise de specialişti este foarte larg, de la negarea categorică pînă la aprobarea entuziastă.

„Prin sugestionare pot fi modificate funcţiile psihice şi prin acestea şi cele ale organelor interne" (dr. în ştiinţe medicale A.M. Ivaniţki). „Conştient sau nu, dar sfera psihicului poate direcţiona funcţionarea organelor interne" (acad. L.P. Buteva).

Acelaşi autor spune, referindu-se de această dată strict la Kașpirovski: „Pozitiv sau nu, un lucru este clar: acesta poate să influenţeze chiar foarte puternic şi de aceea trebuie studiat temeinic".

Şi, în sfîrşit, o părere diametral opusă, aparţinînd dr. în psihologie şi candidat în ştiinţe medicale V.I. Lebedev: ,,Acesta reprezintă un atentat nu numai la sănătatea oamenilor, dar şi la ecologia vieţii spirituale a societăţii".

Controversa l-a determinat pe scriitorul V.D. Pekelis, membru al colegiului director al unei cunoscute reviste de popularizare a ştiinţei, să reproşeze, spunînd: „Ştiinţa se ţine departe de «unghiurile ascuţite», considerînd că în etapa actuală i-ar fi imposibil să se ocupe de studiul fenomenelor parapsihologice. Iar oameni precum Kașpirovski, dispunînd de o voinţă puternică şi, de ce să nu recunoaştem, de pricepere, fac tot ce le trece prin minte, comportîndu-se absolut necontrolat".

Kaspirovski

Descoperiri care provoacă îngrijorare

Cu ocazia unei convorbiri purtate cu acad. V. Kaznaceev, care de mai bine de 30 de ani experimentează în domeniul sistemelor extrasenzoriale, corespondentul la Moscova al revistei „Paris Match", Marie Bross, permiţându-şi o uşoară ironie („S-ar fi putut crede că parapsihologia, o «supernăscocire a ştiinţei burgheze idealiste», interesează doar un grup restrîns de specialişti apuseni"), îşi determină interlocutorul să facă o serie de consideraţii mai mult decît uimitoare asupra parapshilogiei. Pornind de la studiul „comportamentului" unor celule cultivate in anumite condiţii

În laboratoarele filialei siberiene a Academiei de Ştiinţe Medicale a URSS, unde îşi desfăşoară activitatea prof. Kaznaceev, el confirmă existenţa biocîmpurilor, precum şi capacitatea extrasenzorilor (persoane dotate cu însuşiri bioenergetice foarte pronunţate) de a acţiona la distanţă.

Aparatura folosită pentru experienţe este extrem de simplă: două sfere transparente aşezate una alături de cealaltă, în interiorul cărora au fost plasate culturi de celule absolut identice. Între acestea n-a existat nici contact biologic, nici chimic, nici fizic, ci doar „vizual", optic. Cînd în prima sferă s-a introdus un virus patogen, celulele au murit. Dar, spre uimirea cercetătorilor, în scurt timp s-au îmbolnăvit şi apoi au murit şi celulele aflate în cea de-a doua sferă, deşi erau total izolate de primele. Dacă alături de sfera nr. 2 s-a aşezat o a treia, care conţinea celule sănătoase, destul de curând au murit şi acestea. Cercetătorii au format „lanţuri" din câte 50 de sfere, de-a lungul cărora infecţia s-a „transmis", de fiecare dată, până la ultima.

„Fenomenul poate fi explicat, spune V. Kaznaceev, numai prin existența biocîmpurilor”

Dar dacă culturile de celule erau introduse într-o cameră izolată magnetic (un aparat care anihilează aproape total cîmpul magnetic al Pămîntului), întîi dispăreau structurile cîmpurilor energetice ale acestora, apoi se descompuneau proteinele. Experienţele efectuate cu ajutorul acestui aparat au avut ca scop separarea celor două forme de viaţă - proteino-nucleică şi cea „cosmică", „de cîmp", cum o numesc ei.

Celulele cultivate în acest aparat îşi pierd caracteristicile de cîmp începînd cu generaţiile IV, V sau VI, deşi îngrijite atent, pot să trăiască pînă la a X-a sau chiar a ХII-а generaţie.

Omul poate fi ţinut în condiţii de izolare magnetică nu mai mult de 20-30 de minute, după care în creierul lui se produc modificări ireversibile.

Cauzele n-au fost încă elucidate, dar V. Kaznaceev este convins că asemenea cercetări sînt mult mai importante pentru oameni decît cele efectuate în cosmos, avînd în vedere faptul că de-a lungul celor 4 miliarde de ani de cînd există viață pe Pâmînt aceasta n-a fost nicicînd izolată de cîmpul magnetic.

El afirmă, de asemenea, că aparatul respectiv oferă posibilităţi nebănuite pentru tratarea diferitelor boli. În plus, petrecerea unei scurte perioade de timp în această cameră izolată magnetic are ca efect şi un fel de renaştere intelectuală.

Se cunosc cazuri de copii la care s-a produs o „explozie a talentului", dintre cei ce nu ştiau să deseneze unii au devenit adevăraţi artişti. Intensitatea cîmpului magnetic în această cameră este de 20 de ori mai mică decît cea obişnuită.

Acad. Kaznaceev şi colaboratorii săi întreprind de asemenea deja de cîţiva ani experienţe de comunicare telepatică între 10 mari oraşe, situate în cele mai diferite regiuni ale ţării.

În cadrul acestora persoana emiţătoare primeşte fie un obiect, fie o fotografie pe care le examinează cu atenţie, după care transmite telepatic informaţia colegului, aflat la mii de kilometri depărtare. Acesta, „primind" informaţia, o descrie verbal sau desenează pe hîrtie ceea ce a recepţionat. Fiecare experienţă se filmează şi se înregistrează pe bandă magnetică.

Cu ocazia altor experimente cercetătorii siberieni le-au cerut persoanelor care dispun de un cîmp bioenergetic excepţional să stimuleze, să frîneze sau să stopeze creşterea unor culturi de celule.

La un astfel de experiment, foarte reuşit de altfel, a participat şi celebra Djuna. S-a dovedit clar capacitatea ei de a direcţiona dezvoltarea celulelor. O altă experienţă a avut ca scop (şi rezultat) influenţarea de la distanţă, prin intermediul biocîmpului, a funcţionării unor maşini electronice de calcul.

Iată aşadar un nou cîmp de investigaţii care ar putea duce la schimbarea concepţiilor de pînă acum privind posibilităţile omului, ale intelectului şi psihicului său.

Dar acad. Kaznaceev atrage în acelaşi timp atenţia asupra pericolului ca, o dată devenite publice, rezultatele cercetărilor în domeniul parapsihologiei, pe care el le defineşte drept „arme psihice", să fie folosite în scopuri infracţionale.

„În acest caz - spune el -, pericolul principial ar fi reprezentat nu de Pentagon şi nici de puterea militară a Germaniei reunificate, ci de sindicatele internaţionale ale crimei, care organizează acţiuni teroriste, şantajează şi raspîndesc frica şi care, din păcate, dispun de suficiente mijloace pentru a intra în posesia acestor rezultate.

Cînd va fi pe deplin elaborată şi însuşită tehnica dezvoltării capacităţilor parapsihologice ale omului, un răufăcător ar putea scoate din funcţiune sistemul informaţional al unei întregi ţări, situată la distanţă de sute şi mii de kilometri, doar prin forţa gîndurilor, a raţiunii, ar putea paraliza, de exemplu, transportul aerian, activitatea instituţiilor financiare care se servesc de computere ş.a.m.d.

Militarii ar putea folosi această capacitate unică a omului pentru a bloca voinţa şi mintea altor oameni, punîndu-i în situaţia de robi ascultători. Influenţa psihică este in măsură să frîneze dezvoltarea copiilor, transformîndu-i în debili mintali care vor îndeplini toate poruncile fără să crîcnească. Într-un cuvînt, «războiul psihic» este mai periculos decît oricare altul. Iată de ce consider necesar să se instituie un control internaţional asupra cercetărilor de acest fel”.

În ceea ce priveşte telepsihoterapia practicată de medicul Anatoli Kașpirovski prin intermediul televiziunii, prof. Kaznaceev o numeşte, la rîndul lui, „o greşeală grosolană", deşi este convins de posibilitatea extraordinară de a diagnostica şi vindeca o gamă largă de afecţiuni cu ajutorul bioenergiei emanate de organismul omului.

Dar în acelaşi timp cunoaşte bine şi efectele negative ale transferului de bioenergie, în afara unui cadru strict controlat, la persoane nepregătite în prealabil pentru a o recepţiona.

S-ar putea pune întrebarea: de ce în acest articol s-au făcut referiri numai la cercetări întreprinse şi păreri exprimate în Uniunea Sovietică, deşi de subiecţi asemenea celor amintiţi şi deci de subiecte nu se duce lipsă nici în Bulgaria, nici la noi? Să nu existe astfel de preocupări în ţările occidentale? Există, dar, aşa cum remarca ziaristul O. Morozov, „În ţările civilizate, dintre care, din păcate, noi nu facem parte, se studiază şi fenomenele parapsihologice şi spiritismul şi OZN-urile, dar toate acestea îşi au locul undeva la periferia interesului opiniei publice. Iar dacă asemenea teme se dezbat şi la televiziune, atunci li se acordă spaţiu, eventual, pe canalul 41".

Şi totuşi dacă după întănirile cu Kaşpirovski (fie ele şi pe calea undelor TV) sau cu un alt „vraci" o parte din suferinzi se însănătoşesc, fără a aglomera instituţiile medicale şi fără medicamente (care şi aşa nu se prea găsesc), este acesta un fapt condamnabil?