Un pensionar de 85 de ani din Câmpulung a așteptat 28 de ani să se căsătorească cu femeia pe care o iubește. Cuplul visează să aibă același nume pe pietrele funerare atunci când se vor stinge din viață.

Un pensionar de 85 de ani din Câmpulung este îndrăgostit de iubita sa de mai bine de 28 de ani, dar au decis să își unească destinele acum pentru a avea același nume pe pietrele funerare când se vor muri.

Ceremonia care a impresionant pe toată lumea a fost oficiată chiar de primarul Elena Lasconi, care a relatat totul pe pagina sa de Facebook.

"74 de ani doamna, 85 de ani domnul. Elena și Ion se iubesc de 28 de ani. Astăzi au decis să se căsătorească cu acte în regulă.

Vă mărturisesc că a fost una dintre cele mai emoționante oficieri de căsătorie de când sunt primar. A început la fel ca toate: “Domnule… de bună voie și nesilit de nimeni o iei în căsătorie pe doamna…” Domnul Răspunde: “Da, din tot sufletul!” Când a răspuns doamna, a zis așa: “Da, suntem de 28 de ani împreună, da, dragul meu!” La care domnul spune în timp ce îi sărută mâna: “Îți mulțumesc, draga mea!”.

Am continuat oficierea în lacrimi pentru că ce am simțit astăzi e rar. Se numește iubire pură dintre un el și o ea, o iubire matură fără interese. O iubire în care vârsta, coxartroza și oboseala sunt detalii nesemnificative, o iubire care are totul chiar și fără alai de nuntași, rochie de mireasă și petrecere cu ștaif.

Certificatul de căsătorie nu îi ajută decât pentru un singur scop, dorința lor comună: când vor pleca la îngeri, pe pietrele lor funerare să fie scris același nume: Boteanu. Vă mulțumesc pentru încă o lecție de viață și vă doresc să aveți viață lungă pentru a inspira lumea cu dragostea voastră!”, a scris Elena Lasconi.

Căsătorie ca în filme

O altă poveste de iubire a început în 2011. El, italian, ea, româncă din Alba Iulia, proaspăt absolventă de Stomatologie. În momentul în care acesta a venit în țară, s-a îndrăgostit pe loc.

„Era în vara lui 2011, când am plecat în România, ca să cunosc oamenii de acolo, colegi ai mei în multe proiecte ale asociației. Terminasem de curând facultatea, eram foarte tânăr, entuziast, mă implicam în foarte multe lucruri, îmi căutam drumul… În România, însă, cred că îmi căutam destinul. Eu nu trebuia să fiu la Alba Iulia în ziua aceea, ci în cu totul altă parte. Urma să merg pe faimosul Transfăgărășan. Spre norocul meu (râde), m-am trezit târziu și-așa am plecat cu un alt grup ca să vizitam Cetatea. Acolo, urma ca într-un centru comercial să îi întâlnim și să îi cunoaștem pe colegii noștri români. Așteptam la parterul locației, locul fixat pentru întâlnire, povestind cu un prieten.

Apoi o văd pe ea. Cobora pe scările rulante. Nici nu îmi imaginam că face parte din grupul cu care urma să ne întâlnim. Pur și simplu m-am îndrăgostit pe loc. A fost ceva ce vezi doar în filmele de pe timpuri. Nu pot explica sentimentul. Știu doar că i-am spus prietenului meu: “Vezi fata aia? Ar putea să fie soția mea!”, a spus bărbatul.