International
Un milion de câini comunitari lăsați liberi în capitala Indiei, New Delhi. Decizie controversată a Curții Supreme
Câine în India. sursa:Steve Blandino | Dreamstime.com
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Capitala Indiei, New Delhi are nu numai 35 milioane de locuitori, ci și un milion de câini. Care trăiesc pe străzi, hrănindu-se din gunoaie, sau din mila oamenilor. De aceea orice decizie privind soarta lor, are legătură cu reacția oamenilor. Cei care au fost în vacanță în India au remarcat prezența lor.
Câini, capturați și închiși în adăpost, o decizie controversată
Curtea Supremă a Indiei a luat din oficiu în discuție știrile privind atacurile de câini — inclusiv cazuri mortale — și a emis un ordin, anunță CNN. Acesta prevedea ca toți câini care vagabondează din teritoriul capitalei să fie capturați și închiși permanent în adăposturi în termen de opt săptămâni. Decizia a stârnit panică printre iubitorii de animale și ONG-uri. Orașul nu are nici pe departe infrastructura necesară pentru un efectiv estimat la aproximativ un milion de câini.
Vineri, după reanalizarea cauzei de către un complet de trei judecători, instanța a revenit. A dispus suspendarea executării ordinului inițial și a clarificat că animalele ridicate de autorități trebuie sterilizate și imunizate, apoi readuse în aceeași zonă. Doar câinii turbați sau excesiv de agresivi pot fi ținuți departe de stradă. Hotărârea se aplică la nivel național și interzice hrănirea în spațiul public la întâmplare, cerând primăriilor să amenajeze zone dedicate pentru hrană.
„Este un verdict gândit cu cap”, spune dr. Sarungbam Yaiphabi Devi, medic veterinar. „Pare că judecătorii au ținut cont de pulsul public, după ce atâția oameni au ieșit în apărarea câinilor din cartierele lor.”
Între protecția animalelor și siguranța publică
India are o legislație care interzice eutanasierea câinilor sănătoși; normele din 2001 prevăd capturare, castrare și vaccinare antirabică, apoi eliberare. În practică, însă, numărul uriaș de animale copleșește finanțarea și capacitatea veterinară, iar ritmul de sterilizare nu ține pasul cu reproducerea. Potrivit estimărilor presei locale, pe străzile Indiei trăiesc zeci de milioane de câini.
O parte coabitează pașnic cu oamenii. Dar mușcăturile și cazurile grave au sporit teama — și nu doar frica, ci și riscul medical. Rabia, o boală vindecbilă prin vaccin, este aproape întotdeauna fatală dacă nu se administrează din timp schema post-expunere. Câinii sunt sursa majorității deceselor umane prin rabie, iar India contribuie substanțial la bilanțul global, arată OMS.
„Când merg noaptea spre casă, trec mereu pe lângă o haită”, spune Shriya Ramani, studentă la medicină. „Dacă am mâncare în caserolă, o simt și sar pe tine. E înfricoșător.” Arjun Sen, tatăl unui băiat de 12 ani mușcat recent, cere îndepărtarea câinilor de pe străzi „cât mai repede”.
Adăposturile sunt la capacitate maximă
Dr. Devi conduce o unitate de sterilizare în Delhi, cu maxim 100 de locuri temporare — deja supraaglomerată și subfinanțată. „Ordinul inițial era neașteptat, nejustificat și impracticabil”, spune ea.
În Gurugram, adăpostul fundației Janm îngrijește 78 de câini cu personal puțin și bani insuficienți. „Ne trebuie cam 500.000 de rupii pe lună și mereu suntem pe minus”, spune Meenakshi Bareja, care s-a trezit voluntar „din întâmplare” în pandemie, apoi a rămas din convingere. Soțul ei, Naresh, doar fluieră, și din țarcuri toți câinii pornesc să dea din cozi vijelios.
Nu toți câinii pot fi doar castrați și redați străzii: unii au nevoie de îngrijiri de lungă durată — tumori, paralizii după accidente, răni adânci.
Strada, „acasă” — dar cu reguli
Decizia Curții readuce strategia la modelul „prinde–sterilizează–revaccinează–eliberează”. Dar adaugă disciplină: fără hrănire haotică, cu zone marcate și responsabilități clare pentru municipalități. Proteste au avut loc săptămâna trecută la Mumbai, în ploaie, împotriva internării în masă.
Pentru Himanshi Varma, vestea a fost un respiro. „Sunt în al nouălea cer”, spune ea, deși ridică din sprânceană: „Cine decide ce e ‘agresiv’?” Până la clarificări, ritualul rămâne același: un bol de orez, câteva mângâieri. Notițe despre fiecare câine — vaccinuri, capsule antiparazitare, programări la sterilizare. „Tot ce contează e ca acețti câini, care sunt precum copiii noștri, să aibă stomacul plin. Să fie tratați, vaccinați, sterilizați.”
În iarba de la marginea aleii, trei câini, Dholu, Oldie și Snoopy se joacă. Pentru ei, „acasă” înseamnă trotuarul, oamenii pe care îi știu și castronul care apare la timp. Iar pentru oraș, hotărârea de vineri înseamnă un compromis: siguranță publică, da — dar și demnitate pentru animalele care, de bine, de rău, fac parte din peisajul cotidian.
