Principalul post de televiziune chinez, CCTV, l-a sancționat pe unul din cei mai importanți prezentatori ai săi, după difuzarea unui filmuleț care surprinde înjurăturile formulate de acesta la adresa lui Mao Zedong, fondatorul Chinei moderne.

În înregistrarea cu pricina, realizată cu telefonul mobil în timpul unui dineu privat și postată pe rețelele de socializare, marele lider comunist este descris în termeni vulgari pentru ca apoi, în loc de concluzie, să fie băgat direct în „p....mă-sii”. Prezentatorul nu se oprește aici. Bi Fujian intonează, tot în bătaie de joc, fragmente din una din cele opt „opere revoluționare”, singurele permise de revoluția culturală (1966-1976) , inserând o serie de comentarii sarcastice în care îl acuză pe Mao de sărăcirea propriului popor. Într-o primă fază, prezentatorul a fost presat să-și ceară public scuze, dar, după ce emisiunea sa a fost scoasă din grilă, CCTV a anunțat demararea unei anchete.

Bi Fujian este, printre altele, coprezentatorul galei anuale a postului, cea mai urmărită emisiune de televiziune din lume iar conducerea canalului consideră că atitudinea vedetei tv „a avut un impact social important”.

Incidentul este reprezentativ pentru divergențele și ipocrizia existente în sânul societății chineze, mai ales în rândul elitelor, la aproape 40 de ani de la moarte a lui Mao Zedong, scrie Le Figaro. Oficial, Bi Fujian era perceput ca un susținător al ideologiei fostului lider comunist, cu atât mai mult cu cât fusese la un moment dat, din proprie inițiativă, ambasador al unei fundații educative pro-Mao.

Politologul și istoricul Zhang Lifan, citat de Le Figaro, consideră că acest „incident arată schizofrenia care domnește în sânul sistemului. În public imaginea lui Mao e apărată și venerată, dar, în privat, elitele au un totul punct de vedere”.  

Omul Mao a murit, însă amintirea lui continuă să dăinuiască în China. Portretele în miniatură înfăţişându-l pe fruntaşul comunist sunt agăţate de oglinzile retrovizoare ale taxiurilor. "Ca să aducă noroc", spun unii oameni. Din zestrea culturală maoistă nu lipsesc "Biblia lui Mao", o colecţie de texte scrise de Mao şi tablouri pictate în timpul revoluţiei culturale păstorite de ilustrul comunist.

Chipul său tronează şi astăzi, nu doar pe bancnotele chinezeşti, ci şi în Piaţa Tiananmen din Beijing, în format mult mai generos, de 12 metri pătraţi. Tot aici se află şi trupul său - îmbălsămat, într-un cavou transparent - depus la mausoleu.

Din punct de vedere istoric, lupta contra proprietăţii funciare a reprezentat catalizatorul mişcării comuniste chineze, avându-l pe Mao în rolul principal. În pofida eliberării ţăranilor de structurile feudale, "procesele trucate şi execuţiile în masă din perioada 1950 - 1951 reprezintă un capitol foarte întunecat din istoria Partidului Comunist Chinez", scrie Oskar Weggel în lucrarea sa dedicată istoriei Chinei în secolul 20. Au urmat însă şi alte perioade tenebroase. Mao a pornit faraonice campanii de "dezvoltare", soldate cu moartea a milioane de chinezi. "Marele salt înainte", gândit de Mao Zedong, care viza industrializarea accentuată a ţării, a sfârşit prin cea mai mare foamete cauzată de mâna omului şi omorâse 30 de milioane de oameni.

În 1966, Mao demara aşa-numita Marea Revoluție Culturală Proletară încercând, printre altele, înlăturarea oricărui adversar din Partidul Comunist. Şi această tentativă maoistă s-a soldat, din nou, cu moartea a nenumărate persoane şi distrugerea multor familii de chinezi.

Cu toate acestea, frâiele conducerii statului şi ale partidului au continuat să rămână în mâinile lui Mao. Victoria repurtată în lupta cu agresorii japonezi şi cu concurenţii din interiorul partidului i-au consolidat poziţia de preşedinte al Partidului Comunist Chinez, funcţie pe care a deţinut-o până la moarte, în 1976. Aprecierile lui Deng Xiaoping, conform căruia 70 la sută din acţiunile politice ale lui Mao ar fi fost bune, iar 30 la sută rele, definesc şi astăzi linia partidului.