Tsunami-ul solar ale cărui efecte au putut fi observate la 3 august, prin prezenţa luminilor Nordului la latitudini joase, nu reprezintă o ameninţare pentru viaţa pe Pământ. Totuşi, în anumite condiţii, pe care le enumerăm mai jos, omenirea ar putea avea de suferit din cauza radiaţiei puternice: s-ar întrerupe emisia radio pe unde scurte, astronauţii ar avea serioase motive să se teamă, iar reţelele electrice ar putea avea probleme. Aşa s-a întâmplat în 2003.

1. Un tsunami solar nu reprezintă o ameninţare reală pentru viaţa pe Pământ. "Aceste erupţii au loc atunci când imense structuri magnetice din atmosfera solară îşi pierd stabilitatea şi nu mai pot fi controlate nici măcar de uriaşa forţă gravitaţională a Soarelui. Precum un arc întins şi eliberat brusc, acestea erup în spaţiu", explică dr. Lucie Green, de la Mullard Space Science Laboratory. Cercetătoarea completează: "Aceasta înseamnă că avem mari şanse să vedem efecte majore şi de durată, cum ar fi luminile Nordului (n.r. aurore) la latitudini relativ joase". Aceste erupţii, care au aruncat milioane de tone de plasmă în spaţiu, nu pot produce altceva decât pene de curent în câteva regiuni şi întreruperi ale comunicaţiilor. Şi, desigur, ceea ce danezii şi cei din nordul Germaniei au putut vedea în urmă cu câteva seri: aurora boreală la latitudini foarte joase pentru un astfel de fenomen. Ultimul, un efect mai degrabă dezirabil, în primul rând pentru spectator şi apoi pentru economie: mii de turişti au venit în Danemarca, Germania şi cele trei ţări din Scandinavia (Norvegia, Finlanda, Suedia) pentru a putea observa fenomenul.

Erupţiile sunt principalele responsabile pentru furtunile magnetice. În 2003, o erupţie solară provoca o serie de probleme pe Pământ: Agenţia Spaţială Japoneză anunţa că a pierdut legătura cu unul dintre sateliţii aflaţi pe orbită, iar reţelele electrice din nordul SUA şi Canada au fost afectate de câteva interferenţe. Explicaţia este imensa viteză a particulelor ionizate rezultate din erupţiile solare: acestea călătoresc cu până la 2.000 de kilometri pe secundă. „E ca şi cum Pământul ar sta în faţa unui tun gigantic (n.r. Soarele), care la un moment dat a tras câteva salve teribile”, spunea în 2003 un cercetător de la Centrul pentru Astrofizică Harvard-Smithsonian. 2. Un tsunami solar poate influenţa propagarea undelor radio, dar numai în anumite condiţii. O erupţie solară durează între câteva minute şi câteva ore. Gazul din apropierea erupţiei este încălzit la temperaturi foarte, foarte mari, ceea ce determină un val de radiaţii. Astfel, o cantitate enormă de radiaţii ultraviolete şi rontgen ajunge în spaţiu, alături de materie încărcată (în special protoni). Problema este că intensitatea radiaţiei poate atinge niveluri de 100 de ori mai mari decât valoarea normală.

Aceste erupţii solare se numesc şi "fulgere de radiaţie", pentru a înţelege mai exact puterea lor de impact. Ideea este că radiaţiile rezultate de erupţii solare puternice apar cam o dată pe săptămână, dar puţine sunt îndreptate către Pământ. Însă cele îndreptate către Terra influenţează ionosfera (pătură superioară a atmosferei terestre, cuprinsă între 50 şi 1000 de kilometri. Acest strat atmosferic este foarte puternic ionizat şi de mare conductivitate). Ionosfera are şi o importanţă aparte în comunicaţii: ea influenţează propagarea undelor radio în locurile îndepărtate de pe Pământ.

Deci avem particule ionizate venite de la Soare care se întâlnesc cu un strat şi aşa puternic ionizat. Normal, rezultată o ionizare suplimentară, excesivă a ionosferei. Pe noi ne interesează ionizarea excesivă din straturile joase ale ionosferei. Dacă se întâmplă aceasta, ionosfera nu mai reflectă radiaţia de unde scurte spre Terra, ci face exact invers: atenuează această radiaţie.  

Pe lângă utilizarea lor recepţionarea de posturi radio, undele scurte pot fi utilizate în situaţii de urgenţă, când Internetul sau televiziunea prin satelit nu sunt disponibile. Normal, în cazul unui astfel de "scurtcircuit" al undelor scurte, frecvenţele mici (sub 10 MHz) sunt cele mai afectate. Trebuie notat că vor fi afectate - sau chiar întrerupte - undele scurte din partea terestră luminată de Soare.

S-a vorbit în ultimele zile despre un alt efect: afectarea activităţii creierului. Totuşi, aceste influenţe nu au fost încă recunoscute oficial, din lipsă de studii şi dovezi ştiinţifice.

3. Fenomenul de acum câteva zile nu este primul tsunami solar observat de cercetători. Primul a fost descoperit în mai 1997, când Observatorul Solar şi Heliosferic (SOHO) a anunţat o 1.erupţie de masa coronară (CME - Coronal Mass Ejection). Erupţia iniţială a avut loc într-o zonă activă a Soarelui, iar aceasta a provocat un tsunami pe suprafeţele învecinate zonei de erupţie. Totuşi, acest fenomen a fost "filmat" dintr-un singur punct de SOHO, astfel încât CME-ul şi "tsunami-ul solar" aveau nevoie de o confirmare oficială.

De ce? Deoarece, după filmarea SOHO, au apărut teorii - ce nu au putut fi contrazise ştiinţific - care susţineau că putem vorbi atât de bine de anumite umbre, nu de o erupţie. Aceste teorii au căzut abia după ce NASA a lansat în spaţiu Observatorul STEREO. Cele două staţii ale acestuia (STEREO A şi STEREO B) au filmat o erupţie solară în februarie 2009. Cum poziţiile de filmare ale staţiilor au format un unghi de 90 de grade, cum se poate vedea în imaginea de mai sus (credit: NASA), dovada CME-urilor fusese adusă.

Totuşi, este important de ştiut că aceste erupţii solare sunt destul de dese. Astfel, când Soarele se află la minimum de activitate, astrul produce o erupţie de masă coronară la câteva zile. La maximul de activitate, sunt câteva erupţii pe zi. Dacă erupţiile sunt mari şi asociate cu alte fenomene solare, ele provoacă aşa-numitul tsunami solar. Ideea este că numai câteva dintre aceste valuri de radiaţie se îndreaptă către Terra (gândiţi-vă la dimensiunile uriaşe ale Soarelui, în comparaţie cu Pământul). Acestea poartă denumirea ştiinţifică de expulzări de masă coronară geoefective. Coroana, împreună cu cromosfera, este învelişul exterior al Soarelui, atmosfera Soarelui. O putem observa cu ochiul liber numai la eclipsele de soare, când se distinge un cerc roz în jurul Soarelui. Deşi de pe Pământ pare mică, această coroană are grosimi cuprinse între câteva sute de mii şi milioane de kilometri.

1. termenul erupţie descrie mai bine fenomenul, deşi lumea ştiinţifică preferă formularea "expulzare de masă coronară".

4. Acest tsunami solar reprezintă semnul "trezirii Soarelui". Atenţia, spre 2012 şi 2013. Activitatea solară creşte şi scade după un ciclu care durează aproximativ 11 ani. Ultima activitate de vârf a fost remarcată în 2001, astfel încât dacă fulgere de radiaţie identice celor de acum câteva zile vor apărea în 2012, acestea vor avea efecte mai puternice.

În aceste condiţii, specialiştii vorbesc despre nevoia de instrumente de observare în spaţiu. "Cu aceste instrumente, poţi emite avertizări, cam în felul în care avem avertizări de uragane", după cum spune Leon Golub, de la Centrul pentru Astrofizică Harvard-Smithsonian.

Primii avertizaţi ar fi chiar astronauţii, care pot lua măsuri pentru a se feri de radiaţii. Şi, apoi, pot lua măsuri şi oficialii din comunicaţii şi electricitate, care pot găsi soluţii temporare pentru limitarea efectelor acestor radiaţii.

5. Radiaţia produsă de o erupţie solară ajunge pe Pământ după câteva zile.

Radiaţia produsă de tsunami-ul solar din 1 august a ajuns în contact cu atmosfera terestră la câteva zile după producere. În 2003, un astfel de fulger de radiaţie a ajuns la Pământ în numai 19 ore, ceea ce înseamnă că particulele au avut o viteză foarte mare.

Deşi erupţia iniţială a avut loc la 1 august, radiaţiile au ajuns în contact cu câmpul magnetic al Pământului abia la 3 august. Potrivit cercetătorilor, alt val de radiaţii (de la o erupţie ulterioară a Soarelui), a intrat în contact cu câmpul magnetic ieri, 5 august. <object width="640" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/UQA2iww7HSI&amp;hl=en_US&amp;fs=1"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/UQA2iww7HSI&amp;hl=en_US&amp;fs=1" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="640" height="385"></embed></object> SURSE: NASA, Wikipedia, radioamator.ro, The Astropshysical Journal