Ceu au în comun Trump și Nixon? Îndemnându-și susținătorii să ia cu asalt Capitoliul, Trump a dezlănțuit forțe care ar putea să-i curme președinția înainte de 20 ianuarie. Să-l pună sub acuzare, după ce va fi părăsit Casa Albă, și să-i păteze acea reputație pe care a încercat să și-o creeze.

Va avea Trump soarta pe care a avut-o Nixon?

Printre pilonii centrali ai politicii americane se află și cel prin care președinții acceptă înfrângerea electorală cu demnitate și generozitate. În același timp, cei învinși nu au fost niciodată judecați și închiși pentru acțiunile lor în timp ce se aflau la putere, arată o analiză a publicației NationalInterest. O situație radical diferită de democrații precum Brazilia și Coreea de Sud, unde președinții care au pierdut alegerile au fost închiși, după ce opozanții lor au preluat puterea.

Trump s-a angajat în cele din urmă la asigurarea unei „tranziții pașnice, ordonate și fără probleme a puterii” într-un mesaj video lansat la mai mult de 24 de ore după ce haosul de la Capitoliu a s-a soldat cu cinci morți.

Diferența dintre politică și afaceri

Este posibil ca primul președinte din istoria SUA fără o experiență politică prealabilă să nu poată să facă diferența dintre politică și afaceri. În politică, învingătorii și învinșii nu se zdrobesc reciproc. Și nici nu calcă în picioare tradițiile și instituțiile politice. Politicienii cu state vechi, din toate partidele, știu foarte bine că vor avea nevoie unii de ceilalți în viitor și că, în cele din urmă, trebuie să coopereze pentru a guverna o națiune.

Trump a deschis o cutie a pandorei post-electorale fără precedent. Iar acum riscă acum ca cel de-al 25-lea Amendament al Constituției SUA să fie invocat. Acesta îi autorizează pe vicepreşedintele SUA şi o majoritate a cabinetului să îl declare pe preşedinte „inapt”.  Și să nu își mai exercite funcţiile. Iar liderii democrați și chiar unii republicani cer deja să se recurgă la el.

Care e legătura între Nixon și Trump?

Luarea măsurilor cerute de amendamentul constituțional, în special necesitatea ca vicepreședintele Mike Pence, cel care i-a fost loial lui Trump mai bine de patru ani, să invoce acest amendament, va face însă că acțiunea să fie sortită eșecului.

În întreaga istorie americană, niciun fost președinte nu a fost acuzat de comportament infracțional după un mandat. Iar asta se datorează unei legi nescrise a elitei politice. Care spune că funcția președinției și politica americană ar putea fi afectate printr-o astfel de acțiune. Acuzarea unui fost președinte pentru o infracțiune poate crește probabilitatea ca următorul fost președinte să fie acuzat și el din motive partizane, creându-se astfel un cerc vicios.

În ce-l privește pe Trump, odată ce va fi părăsit funcția, există cel puțin o anchetă penală care va continua la New York. E cea deschisă împotriva uneia dintre companiile sale. De asemenea, ar putea fi declanșate și alte investigații.

Ford și Nixon, Biden și Trump

Niciun președinte nu s-a iertat pe el însuși în timp ce era în funcție. Niciun președinte nu a căutat o iertare preventivă pentru acuzații încă neformulate, așa cum pare că gîndește acum Trump. O situație oarecum similară s-a produs în 1974. Președintele Gerald Ford și-a grațiat predecesorul, Richard Nixon, acuzat de obstrucționare a justiției.

Orice efort al lui Trump de a invoca o iertare a sa s-ar izbi de problema pe care chiar el o invoca în 2018. „De ce aș face asta, dacă nu am făcut nimic rău?”, afirma Trump.

Biden și susținătorii săi ar putea concluziona că Trump trebuie să fie acuzat, după încheierea mandatului, ca un avertisment pentru viitorii președinți.

Dimpotrivă, dacă ancheta asupra lui Trump va aduce unele acuzații, administrația Biden ar putea emite o grațiere. După precedentul stabilit de acordul Ford-Nixon. Asta ar păstra o parte din demnitatea funcției de președinte. Dar ar fi și o lecție usturătoare pentru Trump, care își va vedea numele, alături de Nixon, ca singurii președinți iertați.