Nu, n-a tăiat nici salariile, nici pensile cum se mai întâmplă în zilele noastre. El a tăiat în carne vie.

Intenția lui Vodă era să-i treacă în șomaj neplătit pe mercenarii străini, cei mai mulți sârbi, aflați în slujba sa și, să fie sigur că nu-i dau dureri de cap, intenționa să-i trimită la casele lor.

Aprigi la mânie, seimenii, cum erau numiți mercenarii la acea vreme, pun de o revoluție, atrăgându-i de partea lor și pe dărăbani (dorobanți).

În ultimele zile ale lui februarie, cete de răsculați au atacat casele boierești din București, iar mai apoi din întreaga Valahie.

Înaltele capete de boieri cad unul câte unul, printre care și cel al lui Papa Brâncoveanu. Cucoanele și copii acestora au aceeași soartă.

Băiatul lui Papa, viitorul mare Domn Constantin Brâncoveanu, scapă cu viață ca prin urechile acului, fiind salvat doar pentru că a fost înlocuit cu un copil de țigan.

Principele Gheorghe Rákóczi al II-lea al Transilvaniei îi scria mamei sale:

„Voievodul din Țara Românească este la locul său, dar s-a făcut o nemaipomenită vărsare de sânge; dărăbanii seimeni nu s-au milostivit nici de boieroaicele însărcinate, nici de copiii nevinovați, au ucis nenumărați boieri; sărmanul domn Sava și Preda și-au răscumpărat viața cu mulți bani; i-au omorât fiul; i-a rămas un nepot de la fiu, în locul acestuia slujile au dat un copilaș de țigan, așa i-au scăpat viața; … mulți boieri au fugit încoace (în Transilvania – nota Ev. Istoric).

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric