Trei milogi în centrul Clujului: Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior. Și un ”aneantizat”, Emil Racoviță 

Trei milogi în centrul Clujului: Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior. Și un ”aneantizat”, Emil Racoviță  Sursa: Arhiva EVZ

”Pentru o primăvară rațională și plăcută! Dragi colegi, Primăvara în 2023 vine tot în timpuri complicate, grevate de război, tensiuni socio-economice și schimbări legislative în domeniu...

Așa cum o spun psihoeducațional, în mod repetat, în diverse contexte, este însă important să știm că nu evenimentele (timpurile complicate) ne determină răspunsurile psihologice (comportamentale și emoționale), ci modul în care ne raportăm la ele, adică modul în care le interpretăm/le gîndim. Așadar, pentru a fi bine psihologic în astfel de vremuri, sugerez să vă definiți inițial valorile personale într-un mod clar, dar flexibil (”prefer”/”îmi doresc”), nu rigid („trebuie”). Apoi lăsați aceste valori să vă coloreze viața în ceeace faceți, fără a catastrofa negativul, cu toleranță la frustrare și acceptînd ceeace nu poate fi schimbat, dar construind alternativ și congruent cu aceste valori proprii.  În acest fel veți deveni arhitecții propriei bunăstrări și nimic și nimeni  nu vă poate afecta psihologic fără permisiunea voastră!” O primăvară însorită tuturor și La mulți ani femeilor cu ocazia zilei de 8 Martie! Rectorul UBB, prof.univ.dr.psih. Daniel David. Cu toate urările celui care a dat poporului și culturii române o altă perspectivă cu totul nouă asupra psihologiei poporului român (spre deosebire de variantele expirate, desuete și simpliste ale lui Rădulescu-Motru, sau Drăghicescu!), se întîmplă să fie - cel puțin din punct de vedere identitar-arhitectonic -, o  primăvară urîtă în centrul Clujului. Mărturisesc că evit să mă pronunț asupra cărții d-lui profesor, David, neavând nici o competență în domeniu. Ceea ce pot să fac, însă, este să rămân la Dumitru Drăghicescu și la Rădulescu-Motru. O face însă, cu talent, dl. Nistorescu. ”Profesorul Daniel David, scrie dl. Cornel Nistorescu -,  fost un fel de infirmier într-un spital american, ales rector și socotit cel mai citat om de știință din lume a fost ales membru al Academiei Române.  Tînărul academician Daniel David, cel mai citat savant din lume, frecventează deja site-urile dragi Serviciilor și pune umărul la noile curente importate de peste Ocean și pompate la greu și de conducerea actuală a Comisiei Europene. Un colectiv de cadre didactice de la Universitatea Babeș-Bolyai (acolo unde este rector Daniel David) a pus la cale un plan de muncă pentru egalitatea de gen. Nu pentru studiu, nu pentru dezbatere, nu pentru completare. Că grupul și, implicit, proiectul a fost coordonat de conf. univ. dr Oana David, (specialist în psihologie clinică și psihoterapie) nimeni alta decît soția noului academician și rector de la universitatea clujeană, Daniel David (specialist și el în psihologie clinică și psihoterapie). Așadar, soția celui mai citat savant din lume (destul de puțin cunoscut în România), psiholog și ea, cu studii tot în America, a coordonat acest document istoric aprobat printr-o hotărîre a Consiliului de Administrație nr. 11981/30.09.2021. Ca să nu fim acuzați că n-am fi înțeles scopul generosului document îi reproduc argumentele programatice: „Scopul acestui document este: a) să afirme angajamentul Universității Babeș-Bolyai și față de egalitatea de gen și a acțiunilor pentru protecția acesteia; b) să stabilească principiile și acțiunile necesare pentru realizarea egalității de gen în cadrul comunității locale, naționale și internaționale, c) să promoveze un mediu universitar sigur prin prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare„. Vă propun să parcurgeți documentul care urmează (pe care l-am primit prin bunăvoința doamnei profesor emerit Afrodita Iorgulescu). La Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, sub conducerea unui psiholog și cu serioase orientări de intelligence se lucrează intens la reglementarea comportamentului omului nou, de tip democratic, produs de import american. De altfel, rectorul Daniel David a și produs o carte (destul de contorsionată și de confuză) numită „Psihologia poporului român„ (Editura Polirom, 2015). Observați și un drum scurt și rapid, de la spitalul din America la Universitatea din Cluj-Napoca și, apoi, la un regulament care să arate „angajamentul Universității“, semn că specialiștii clujeni în psihologie clinică se pregătesc să înceapă tratamentul medical al poporului român”. Și iată că ”tratamentul” despre care vorbea dl. Nistorescu a început, în forță, avînd, mai degrabă caracteristicile unei ”terapii de șoc”. Grupul statuar „Şcoala Ardeleană”, realizat de Romulus Ladea şi amplasat în faţa Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, a fost batjocorit. N-a fost îndeajuns batjocura de fiecare an, când organizatorii ”Zilelor maghiare” instalează înadins pe soclul grupului statuar grătare, afișe extremiste și tarabe cu gulyaș și kurtoscalacs.  Mai nou, statuia a fost scoasă de pe soclul ei impozant, vegheat de brazi, şi pusă direct pe jos, între dalele de granit care ocupă acum toată strada Mihail Kogălniceanu. Soclul a dispărut, iar brazii cei înalţi au fost tăiați fără milă. Ladea a murit în 1970, iar proiectul final cu soclul a fost inaugurat în 1973. E deci printre ultimele lucrări ale lui Romulus Ladea. Acum să ne imaginăm: o statuie în mijlocul Clujului comunist din anii 68-69 cu greco-catolici, un preot şi doi călugări, toţi şcoliţi la Vatican, iată o rezistenţă prin cultură care şi-a atins scopul. E o măreţie în acest grup statuar - scrie fostul cadru universitar din București, stabilit la Cluj-Napoca, Ion Cosmovici, despre lucrarea ce pare  acum compromisă -,  care invită la reflecţie, la meditaţie, chiar şi la contemplaţia tăcută spre o altă lume, acea lume a lui Platon, în care lucrurile nu mor. Nu poţi să mergi printre oameni şi biciclete şi să te trezeşti brusc faţă în faţă cu cele trei statui: da, era nevoie de acel soclu, larg şi cuprinzător, care de fapt nu era doar un soclu: era o mică piaţă-monument în sine, care pregătea ca o urcare spirituală întâlnirea cu statuile. E mai mult: sunt destule statui în Cluj, dar, dacă ne gândim bine, clujenii în ce au mai bun nu sunt reprezentaţi de sabie şi război, ci de cultură şi artă. De fapt, de iubirea pentru cultură. Sunt iubitori de cărţi, în sensul bun, iubitori de litere şi artă, sunt oameni care meditează mereu la ce au citit, şi mai e ceva: sunt oameni cărora le place să împărtăşească ce au citit prietenilor. Cultura la clujenii adevăraţi nu e rece, devine mereu caldă, umană. Prin urmare, nu degeaba acel soclu-monumental a fost pus în faţa Universitaţii, loc al gândirii, al imaginaţiei curajoase şi al cărţilor. Este un soclu care exprimă modul în care clujenii trăiesc arta sau cultura. Să ne uităm la statuie: Petru Maior stă aşezat, iar ceilalţi sunt în picioare, alături de el. Aceşti trei oameni de fapt lucrează cu mintea, cu raţiunea, şi totodată împărtăşesc, lor şi altora care îi ascultă, ce au descoperit, totul legat într-o armonie rară: cultură şi împărtăşire. De aceea, mi se pare că Ladea a construit de fapt o Agora. Iar ceea ce numim "soclu" e aici de fapt o mică piaţetă, pe care urci şi intri în dialog efectiv cu cei trei cărturari, pătrunzi privilegiat în spaţiul lor de dialog. Şi nu ar merge în nici un caz să pui această statuie aşa cum e făcută ea pe un soclu de tip cub, la înălţime. De fapt, singurul soclu potrivit e cel care era acolo... Și mai mult. Clujul din ultimii ani mi se pare că se epuizează în realizarea de pubele inteligente şi alte lucruri care sunt bune, doar că pe parcurs orașul îşi pierde puţin suflul şi sufletul. „Brandul” Clujului nu e numai despre un oraş curat, ci și despre un oraş al minţilor luminate, care împărtăşesc unii altora idei, în pace şi răgaz, adică exact ce ne transmite statuia celor trei cărturari. Iar dacă primăria doreşte să facă pe străzile din jurul Universităţii un „shared space”, adică un spaţiu pentru oameni şi biciclete, să nu uităm că adevăratul „shared space” e de fapt la nivel de idei, şi acolo e mai degrabă secretul Clujului. Pare, nu-i așa, stupefiantă căderea recentă a ultimei redute de normalitate, Univestitatea Babeș Boliay din Cluj, care urmând întocmai  curentul  neomarxizant Soros, importat de peste Ocean. Dar nu este decît parte a ”tratamentului” neomarxist la care este conectată populația Clujului. Această acțiune a masei gelatinoase preparată cu mulți bani în laboratoarele Soros, de la UBB Cluj, nu este deloc întâmplătoare. Ea este mai ales, un răspuns dur la  discursul lui Eduard Hellvig, directorul SRI, un discurs patriotic, rostit în aula aceleiași universități. Batjocorirea statuilor marilor români este, cu siguranță parte a planului de distrugere a tot ceea ce amintește de Creștinism și valorile culturale transilvănene. Deocamdată, neomarxismul a pus stăpînire asupra UBB. N-ar fi rău să ne amintim cine a fost contracandidatul d-lui Daniel David la șefia Universității. Un mare profesor clujean, Ioan Chirilă, dascăl universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Domeniul său de cercetare este constituit de teologia Vechiului Testament, hermeneutică și exegeză scripturistică, literatură iudaică, iudaism, arheologie biblică și limba ebraică biblică, dialog interreligios, dialog știință – religie, etică, bioetică, etica discursului și istorie modernă. A publicat 15 volume ca autor unic, a coordonat 20 de volume și a scris peste 250 de studii și articole în reviste de specialitate din țară și străinătate.  Dar, ce să vezi? Deocamdată a cîștigat George Soros. E bine ca părinții care își trimt copiii la Cluj, ca să devină oameni cu școală, să știe exact despre ce este vorba. Și pentru ca tabloul distrugerii să fie mai evident, bustul unui celebru savant român este  eliminat definitiv din memoria culturală a clujenilor. Echipa de proiectanți condusă de  un anume Macalik Arnold Ernő a eliminat de pe strada Mihail Kogălniceanu bustul unui mare savant român de al cărui nume se leagă pe de o parte Universitatea „Babeș-Bolyai” iar pe de altă parte unul dintre cele mai performante colegii din România. Proiectul de „Amenajare urbană strada Mihail Kogălniceanu, strada Universității și străzile adiacente” a fost realizat de firma Mossfern Arhitectură condusă de arhitectul Macalik Arnold Ernő. Coautori ai proiectului sunt Lázár Csaba, Perju Mădălina Simona, Macalik Arnold Ernő, Vass Dániel,  Pop Vlad Bogdan, Vajna Botond Szilárd, Molnár Attila, Szilágyi-Bartha József. Același proiect care  a prevăzut ca statuia ”Școala Ardeleană” să fie amplasată pe strada Mihail Kogălniceanu direct la nivelul solului, fără soclu, mai prevede eliminarea definitivă a bustului marelui savant român Emil Racoviță. Bustul a fost dezvelit în anul 1993 în fața Colegiului Național „Emil Racoviță” în cadrul unui demers exclusiv al acestei școli. Totodată, toate costurile aferente realizării acestui monument au fost suportate de absolvenții „racovițiști” ca omagiu adus patronului spiritual al școlii. Cei implicați în realizarea monumentului dedicat lui Emil Racoviță au ales strada Mihail Kogălniceanu ca loc de amplasare a bustului pentru a fi în fața școlii care-i poartă numele, iar pe de altă parte pentru că pe această stradă se află universitatea pe care marele savant a condus-o în perioada interbelică. Deși reprezentanții școlii au cerut atât Direcției de Cultură Cluj cât și municipalității clujene să găsească o soluție pentru ca monumentul marelui savant să rămână în fața unității de învățământ pentru a avea vizibilitate și a i se putea acordat în acest fel respectul cuvenit, răspunsurile au fost că proiectul de reamenajare urbană a străzii Mihail Kogălniceanu realizat de echipa lui Macalik Arnold Ernő nu include bustul lui Emil Racoviță. Ziaristul Cosmin Puriș, din al cărui amplu material am citat, a încercat să afle dacă într-adevăr proiectul de reamenajare urbană din acea zonă elimină bustul lui Emil Racoviță. Informațiile obținute confirmă că marele savant nu va mai avea monument pe strada Mihail Kogălniceanu. Reprezentanți ai Direcției de Cultură Cluj care nu au dorit să li se facă public numele au declarat că s-a considerat că monumentul lui Emil Racoviță nu corespunde noului concept al străzii și că trebuie eliminat. Prin urmare, dacă Primăria nu va interveni pentru a bloca planul firmei de arhitectură condusă de Macalik Arnold Ernő cu privire la simbolurile românești de pe strada Mihail Kogălniceanu din Cluj-Napoca, bustul marelui savant român Emil Racoviță va rămâne cel mai probabil în beciul școlii ce îi poartă numele. Tristețea primăverii în urbea transilvană constă, de fapt, în relevarea unui fapt dureros. Acela că mai repede decât ghioceii, apar în funcții cheie ale destinelor Clujului a unor indivizi, atent selectați și instruiți prin intermediul și cu investiții uriașe ale lui papa Soros, prin acordarea unor burse și granturi generoase oferite de diverse organizații și instituții neomarxist- occidentale, transformați în adevărate armate de luptă împotriva „generației expirate” a culturii, învățământului, tradițiilor și istoriei culturii române și a unor valori considerate desuete, „condamnate de mersul istoriei”, implantați și susținuți de mâini ”nevăzute” în funcții-cheie în aparatul administrativ, dar mai ales în sistemul educațional, pentru ca eficiența distrugerilor pe care le fac, să fie asigurată. Grupul statuar Școala Ardeleană, operă a sculptorului Romulus Ladea, a fost dezvelit la Cluj în data de 30 iunie 1973. Monumentul reprezintă trei corifei ai mișcării Școala Ardeleană, inițiată de intelectualitatea românească transilvană. Personalitățile reprezentate sunt Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior. Grupul statuar este situat în dreptul intrării principale a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pe str. M.Kogălniceanu nr. 1. Acum, cei trei corifei transilvăneni arată  ca niște milogi în mijlocul străzii. În cazul lui Racoviță, măsura a fost și mai dură: eliminarea definitivă. Chiar dacă ilustrul savant a fondat Societatea de Ştiinţe din Cluj. Asociaţia Transilvana pentru propagarea limbii şi culturii franceze ("Cercle Ronsard"), a fost membru şi apoi preşedinte al Asociaţiei Profesorilor Universitari din Cluj, a fost membru al societăţii Astra, din 1926 până în 1929 a fost preşedintele Academiei Romane, a fost prorector şi rector al Universităţii. Între anii 1931-1940 a predat cursul de biologie generala pentru studenţii Facultăţii de Ştiinţe şi ai celei de Medicina, membru al Comisiei Monumentelor Naturii şi vicepreşedinte al Biroului ei ştiinţific. Cu forţele împuţinate de implacabila scurgere a anilor, Emil Racoviţă a mai avut de depăşit o grea şi dureroasa încercare: refugiul la Timişoara al Facultăţii de Ştiinţe şi al Institutului de Speologie, după ce Dictatul de la Viena din 1940 muşcase din trupul ţării. Nu știu cum va fi primăvara ”rațională”, neomarxisto-trotinetistă a d-lui rector David și a celebrei universități clujene intrată sub zodia distrugerii simbolurilor transilvanismului. Dar știu că nu sunt puțini, har Domnului, pentru care primăvara  este și va rămâne irațională. precum cea descrisă de admirabila poetesă Nora Iuga: ”Primăvara nu e nici soarele care încălzește, nici mugurii care plesnesc, nici copacii care înfloresc. Nu, primăvara e nebunia aia interioară, care vine dintr-o dată peste tine, ca o boală, și simți că vrei ceva, dar nu știi exact ce."