Cetatea Alba-Iulia amestecă grija pentru monumente cu delăsarea. Rămâne însă sentimentul reconfortant că, într-o zi, totul va arăta ca la carte

În a patra zi a turului celor 7 minuni ale României, am ajuns de la cetăţile dacice la Cetatea Alba-Iulia. Ca să eviţi aglomerarea de pe DN 7 pe ruta Orăştie-Sebeş, după Şibot se poate face stânga, către Vinţu de Jos.   De acolo, şoseaua te scoate chiar lângă Alba-Iulia. La prima intersecţie importantă din oraş, cea de la gară, se face stânga şi, în câteva minute, apare parcul de la Platoul Romanilor, kilometrul zero al turului cetăţii.

Locuri de parcare gratuite se găsesc suficiente în jurul acestuia. Prima surpriză plăcută este un panou modern, portocaliu, înconjurat de un rondou cu trandafiri, care îţi indică un traseu pentru a vizita porţile monumentale ale cetăţii de tip Vauban.

Panoul este amplasat în faţa uneia dintre intrările în parcul de pe Platoul Romanilor. În centrul acestuia, o fântână arteziană dinamică desenează arabescuri de apă. Lângă ea, terase cochete cu mese şi scaune din lemn.

Panouri din sticlă, realizate cu sprijinul Consiliului Europei, jalonează şi explică majoritatea monumentelor importante. În mai multe locuri însă ele au dispărut, rămânând pe loc doar suporţii din metal. Palatul Princiar, ca şi părăsit Înainte de intrarea în curtea Catedralei Încoronării, există un magazin bisericesc de unde se pot cumpăra, pe lângă icoane şi lucrări teologice, şi pliante sau broşuri care prezintă monumentul. Foarte aproape de Catedrala Încoronării, în dreapta se află cea romanocatolică.

Şi aici există un magazin bisericesc, precum şi inscripţii explicative în şase limbi. Înăuntru, sarcofagul lui Iancu de Hunedoara este împodobit cu coroniţe care poartă tricolorul Ungariei. Traseul continuă, tot pe dreapta, cu Palatul Princiar, închis publicului şi aparent părăsit.

Dincolo de poartă se poate ghici o curte plină cu bălării. În faţa palatului se află statuia lui Mihai Viteazul şi suportul unei inexistente plăcuţe explicative. Vizavi, şi plăcuţa din dreptul Sălii Unirii a dispărut. Intrarea la Muzeul Unirii, aflat faţă în faţă cu Sala Unirii, costă 5 lei şi include vizitarea ambelor obiective. În plus, se poate plăti un ghidaj pentru muzeu sau pentru întreaga cetate. În spatele Sălii Unirii se află Parcul Custozza, cu alei care radiază simetric din piaţeta stră- juită de monumentele Custozza şi Losenau.

Este un loc perfect pentru o mică pauză înainte de a lua cireaşa de pe tortul cetăţii: Traseul Celor Trei Fortificaţii. Aici, la intrare, biletul îţi este înmânat de un „gardian“ îmbrăcat în uniformă militară transilvăneană de secol XVIII, cu tricorn, perucă, diagonală cu cataramă şi sabie.

De-a lungul traseului, aleile din dale de piatră taie gazonul spre trei puncte de belvedere. Acestea flanchează o terasă amenajată ca o tabără militară, unde vara se poate bea un suc, o bere, sau se poate lua o gustare.

DE ŢINUT MINTE Cârnaţi cu fasole Timp de vizitare: 3-4 ore

Parcare: gratuită, în zona Platoului Romanilor

Intrare: 5 lei - muzeu, 10 lei - Traseul Celor Trei Fortificaţii

Ghid: 20 de lei pentru Muzeul şi Sala Unirii, 25 de lei pentru întreaga cetate

Suveniruri: nu există

Cazare: Moteluri şi pensiuni, cu preţuri de la 50 lei/noapte. Sunt şi trei hoteluri: Cetate (chiar lângă Platoul Romanilor), Parc şi Transilvania (amândouă în centrul civic al oraşului, nu departe de Poarta I a cetăţii).

Masă: În cetate există un restaurant. Dincolo de Poarta a III-a a cetăţii, pe stânga, Pub 13, un bar/restaurant unde se poate servi o masă copioasă şi bine gătită, la preţuri rezonabile. Localul este amenajat în fosta pulberărie a cetăţii.

Pont. Nu rataţi cârnaţii cu fasole frecată sau tocăniţa de ceapă cu piept de pui şi mămă- liguţă. Alte restaurante, pizzerii sau fast-fooduri se găsesc dincolo de Poarta I a cetăţii, în centrul civic al oraşului. SURPRIZA DE SÅMBĂTĂ Salve de tun în cinstea turiştilor

Pe Traseul Celor Trei Fortificaţ ii, după ce cobori o scară abruptă care străpunge fortificaţia, ajungi la baza uriaşelor ziduri roşii ale cetăţii. Urci apoi pe altă scară şi ajungi la platforma de artilerie. Aici sunt amplasate trei tunuri, replici ale celor de epocă, folosite sâmbăta, când „ostaşii“ traseului trag salve în cinstea turiştilor, în timp ce se înalţă drapelul oraşului. Pe interior, se vizitează Bastionul „Bethlen“ al cetăţii, de dimensiuni impresionante.

Sălile sunt restaurate fără cusur. Ghidul care prezintă interioarele grăbeşte grupul de vizitatori („Haideţi, haideţi“), amintind de un spot publicitar. Cu toată graba lui, Traseul Celor Trei Fortificaţii, o iniţiativă privată, pare a fi pe gustul turiştilor.

„Cred că aici e cel mai bine dintre toate cetăţile pe care le-am văzut la noi în ţară. E cea mai bine pusă în valoare, iar zona din interior ne-a plăcut cel mai mult“, apreciază Dan Rădulescu (30 de ani), un farmacist din Bucureşti care a străbătut traseul alături de soţia sa, Crina. O cafea la Palatul Apor O parte a cetăţii mai puţin vizitată de turişti este formată de Palatul Apor, care, recent restaurat, arată ca o bijuterie, Palatul „Bethlen“ şi Biblioteca Batthyaneum, cele trei monumente, lipite unul de altul, nu sunt deocamdată vizitabile pe interior, aşa că stârnesc interesul mai ales turiş tilor pasionaţi de arhitectură. În această zonă a cetăţii, care se află pe partea stângă a Catedralei Încoronării, străzile sunt mai prost întreţinute, iar panourile explicative lipsesc cu desăvârşire. Un suc sau o cafea de consolare se pot consuma chiar în faţa Palatului Apor, la terasa „La Pas“.