Dintre numeroasele nume și figuri menționate în Biblie, niciun individ nu poartă mai mult semnul trădării și al rușinii decât Iuda Iscarioteanul. Acest nume a devenit sinonim cu trădarea.

Ironia este că, fiind unul dintre cei doisprezece discipoli inițiali, Iuda a stat aproape de Iisus. Timp de trei ani, călătorise cu El, mâncase cu El, îi ascultase învățăturile și fusese martor direct la miracolele Sale. Și totuși, în loc să permită harului lui Isus Hristos să-i transforme inima păcătoasă, așa cum s-a întâmplat cu restul ucenicilor, Iuda va fi în mod inevitabil copleșit și distrus de lăcomia și ambiția sa lumească, trădându-L pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, perfect și fără păcat.

Și ce a primit Iuda pentru trădarea sa? O sumă derizorie, de 30 de arginți și o viață de mizerie abjectă înainte de a se sinucide în cele din urmă.

Dar de ce a luat Iuda Iscarioteanul 30 de arginți pentru Iisus și ce este semnificativ în legătură cu această sumă de acum infamă?

În ceea ce privește motivul pentru care Iuda l-a trădat pe Isus, Biblia ne spune clar câteva lucruri despre acest personaj. Cu toate acestea, sunt multe lucruri pe care nu le știm și este important să facem distincția între ceea ce spune Scriptura și ceea ce au speculat teologii despre Iuda Iscarioteanul de-a lungul anilor.

Cum l-a trădat Iuda pe Isus

Știm că Iuda a fost unul dintre cei doisprezece discipoli inițiali ai lui Iisus și a fost chemat de Isus să facă parte din cercul Său intim. Numele lui Iuda apare ultimul în toate listele celor Doisprezece, cu excepția Fapte 1 (vezi celelalte liste în Matei 10:2-4; Marcu 3:13-19; Luca 6:12-16). De asemenea, i s-a încredințat gestionarea finanțelor grupului în calitate de trezorier (Ioan 12:6).

Deși scriitorii evangheliilor notează fiecare că Iuda va deveni în cele din urmă un trădător, există puține dovezi care să sugereze că vreunul dintre ucenici l-a suspectat pe Iuda de trădare sau că era conștient de lăcomia și de tendința sa de a sustrage fonduri din vistieria lor limitată.

De fapt, chiar și după ce Iisus le-a spus celor Doisprezece la Cina cea de Taină că unul dintre ei Îl va trăda, iar Iuda a ieșit în mod misterios la scurt timp după aceea, ucenicii au presupus că Iuda a plecat pur și simplu să facă pregătirile pentru ospăț sau a plecat pentru a îndeplini o altă sarcină în numele lui Iisus (Ioan 13:26-29). Privind în retrospectivă și cu îndrumarea Duhului Sfânt, apostolii au reflectat asupra adevăratului caracter al lui Iuda și au recunoscut că Isus se referea de la început la Iuda ca fiind trădătorul.

În această privință, Iuda își ascunsese în mod eficient adevăratele intenții și lăcomia față de ceilalți, deghizându-se tot timpul în credincios adevărat. Cu toate acestea, Isus cunoștea inima lui Iuda. Și, deși știa că Iuda avea să-L trădeze în cele din urmă, l-a chemat totuși să devină unul dintre ucenicii Săi. El i-a oferit lui Iuda aceeași oportunitate de a se întoarce de la păcat și de a îmbrățișa darul harului ca și celorlalți ucenici. Iuda a ales o cale mult diferită.

Ce a făcut cu cei 30 de arginți

După cum scrie pastorul John MacArthur în cartea sa despre cei doisprezece ucenici, "el (Iuda) își dăduse viața pentru a-L urma pe Isus. Dar nu-i dăduse niciodată inima lui Isus". (Doisprezece oameni obișnuiți, 183). De asemenea, "Iuda nu era atras de Hristos la nivel spiritual. L-a urmat pe Iisus din dorința de câștig egoist, din ambiție lumească, din avariție și lăcomie... bogăția, puterea și prestigiul erau ceea ce îi alimentau ambițiile" (Twelve Ordinary Men, 184).

Nu știe dacă Iisus nu a reușit să sporească averea și influența lui Iuda sau dacă nu a reușit să se ridice la înălțimea idealului lui Iuda. Acela de Mesia cuceritor, care ar fi condus Israelul după răsturnarea ocupației romane. Undeva, pe parcurs, Iuda își pierduse credința și devenise amărât și plin de resentimente față de Iisus.

Iuda este cel care merge la farisei și spune că este dispus să-l trădeze pe Isus pentru o sumă de bani. Ei i-au oferit 30 de arginți, iar Iuda i-a acceptat fără să ezite sau să încerce să negocieze un preț mai mare. După cum este scris: „Căci iubirea de bani este rădăcina a tot felul de rele, și unii, tânjind după ea, s-au îndepărtat de la credință și s-au străpuns cu multe necazuri.”

Trădarea lui Iuda nu a fost un act spontan de ticăloșie sau o cădere momentană de judecată. Un singur act de slăbiciune nu l-a doborât. Resentimentul lui Iuda se înrădăcinase de-a lungul timpului; trădarea lui a fost premeditată și planificată cu grijă.

Și-a pus ștreangul de gât

Suma primită de Iuda era, oricum, una derizorei. În acele vremuri, 30 de arginți costa să cumperi un sclav. De aici se naște întrebarea: au stabilit fariseii prețul pentru Isus la 30 de arginți? A fost costul unui sclav evaluarea lor onestă și subevaluată a valorii lui Hristos? Această idee are susținere teoretică, conform biblestudytools.com. 

Cuprins imediat de remușcări, Iuda a mers la farisei, pentru a înapoia banii. Era deja prea târziu, pentru că aceștia îl capturaseră pe Isus. Iuda n-a suportat povara, a aruncat banii și s-a spânzurat.