Ilie Dumitrescu a scos la vânzare încă de anul trecut Hanul cu Tei din Centrul Vechi al Capitalei. Locația a fost construită în anul 1833 pe locul unor foste prăvălii, de către Atanasie Hagi, Gheorghe Polizu și Ștefan Popovici.

Fostul internațional român a cumpărat Hanul cu Tei în anul 2004, iar acum o vinde la o sumă fabuloasă. Pe site-ul oficial al afacerii, fostul fotbalist descrie locația drept una „de top pentru evenimente corporate și private în București”.

Ilie Dumitrescu vinde cu 1,6 milioane de euro Hanul cu Tei

După ce a fost construit, Hanul cu Tei a fost împărțit între proprietari, fiecare primind câte 14 prăvălii și câte 2 magazii.

În 1837, Ștefan Popovici a vândut două dintre prăvălii pentru a achita anumite datorii, care ulterior au fost cumpărate și revândute de mai multe ori.

După ce Ilie Dumitrescu a cumpărat proprietatea, a transformat-o într-un centru de conferințe și sală de evenimente. Acum, cere pe ea 1,65 milioane de euro, potrivit News.ro.

Cum a ajuns fostul internațional român să cumpere proprietatea din Centrul Vechi

Ilie Dumitrescu a povestit mai demult că inițial voia să cumpere o proprietate lipită de „Caru cu Bere”, iar printr-o întâmplare a ajuns la Hanul cu Tei.

Fostul fotbalist a mărturisit că avea anumite vise și fantezii că o să cumpere o proprietate vizavi de CEC, cea mai frumoasă clădire din România, iar mai târziu, să-și petreacă acolo bătrânețile, privind Centrul Vechi de la balcon.

„Nu s-a legat asta, ies din clădirea aia. Și trece cineva cu o vafă (n.r. - înghețată într-un cornet special). Nu mâncasem vafă de când eram copil și întreb: „Dom'le, de unde ați cumpărat vafa?”. „De după colț”. Iau avocatul, iau notarul, merg să mâncăm o vafă  și vine apoi cineva spre noi, o doamnă, și îmi spune: „Căutați o proprietate în Centrul Vechi? Că v-am văzut pe-aici”. Zic: „Da”. „Nu vreți să vedeți una?”.

Pleacă avocatul, rămâne notarul, că eram prieteni, și văd „Hanul cu Tei”. Mă uit și zic: „Hanul cu Tei e de vânzare?”. „Da, dom'le, proprietarul e sus”. Având avansul la mine pentru clădirea cealaltă, zic: „Ai actele regulă, totul e OK?”. Ăla-mi spune: „Bă, vrei să cumperi?”. Zic: „Da”. Deci totul s-a legat, nicio legătură cu arta, eu trebuia să cumpăr altă clădire…

Tot hanul era o consignație, acolo era tot ce se confisca înainte de Revoluție! Toți deponenții care veneau cu obiecte de artă, tablouri, mobilă, covoare, bijuterii, diamante, briliante, lustre”, a povestit Ilie Dumitrescu.