În raport Comitetului Național al Sănătății și al Bunăstării din Suedia arată că Suedia a avut 1012 suedezi fără adăpost, cu vârsta de peste 50 de ani, anul trecut.  Riscul de a fi jefuit și bătut este iminent. Adolf Arbelius, în vârstă de 61 de ani, este unul dintre cei care au suferit. El a devenit fără adăpost din cauza șomajului după un accident vascular cerebral, povesteşte pentru  Metro: "Au sărit peste mine, m-au bătut, mi-au jefuit medicamentele pe care le-am primit pentru boala mea după accident vascular cerebral. Sunt medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală". Autori au fost condamnați la închisoare timp de doi ani și patru luni, precum și obligaţia de a plăti despăgubiri. Datorită acestor bani, Adolf speră acum să-și înlocuiască dinții în maxilarul superior, care practic nu există după atac.

"Casa" actuală a lui Adolf în ultimii doi ani este acoperișul unei bărci. Acolo el doarme într-un sac de dormit: "Cel mai rău este că-i frig și în interiorul bărcii. Dar este totuși ceva, și e bine aşa ", spune el.

Vânătoarea pentru un somn de noapte liniştit şi sigur

În  reportaj se vorbește despre pensionari care dorm sub poduri, sub pasaje superioare, în puțul ascensorului, corturi, în autobuze de noapte, în trenul pentru navetiști. Singurul lucru pe care îl urmăresc este somnul pe timp de noapte şi să fie sigur.

Bătrânul este unul dintre cei care stau acum în sala de mese pentru a obține niște mâncare, pentru a merge la baie și a pentru a încălzi puţin. "În seara asta, hainele sunt distribuite oricui are nevoie. Șosete, cizme, căciuli". Un vechi prieten al lui Adolf Arbelius îi este tovarăş de suferinţă.  Au studiat împreună la Universitatea Tehnică. Prietenul este de asemenea retras, de asemenea fără adăpost, iar astăzi, supa caldă le prinde bine datorită unui sponsor al clubului sportiv.

Dar există și alte organizații voluntare pentru pensionarii săraci și pentru persoanele fără adăpost. Misiunea orașului este un exemplu de locuință de urgență, iar Biserica Klara oferă atât toalete, cât și mâncare.  

Povestea lui Adolf Arbelius nu este unică. Mulți dintre aceștia poartă povești similare şi nu au cum să nu simtă acea tristeţe când văd cum statul acordă prioritate  migranţilor pentru locuinţe sociale, haine, hrană şi bani lunar pentru toată familia.

 

Te-ar putea interesa și: