Editura Evenimentul si Capital

De două ori stigmatizat, de mii de ori binecuvântat!

Autor: | | 0 Comentarii | 870 Vizualizari

La sfârşitul clasei întâi am anunţat-o pe mama că voi lua premiul întâi, să-mi facă neapărat o coroniţă . Mama a râs ca-ntotdeauna: „De unde să iei tu premiul întâi? Fugi de-aici, poate dă Dumnezeu să treci măcar clasa, să nu fi cheltuit degeaba atâţia bani”. Nu m-a crezut. Am ajuns la serbare cu emoţii. Doamna învăţătoare m-a privit de sus până jos şi mi-a spus că îmi va da premiul mai târziu, prin spatele scenei în care erau adunaţi copiii. Am înţeles de ce. Nu eram frumos îmbrăcată.

Eram a treia fată la părinţi şi privilegiul de-a avea haine noi îl avea doar sora mea cea mai mare. Ciorapii mei erau ei verzi, dar erau cusuţi doar în două locuri şi încă cu aţă maro! Foarte frumoasă cusătură le făcuse mama! Ce-o fi apucat-o pe învăţătoare? Mi-am auzit numele şi am vrut să ies în faţă, dar mi-am adus aminte că nu trebuia. Mi-a dat într-adevăr premiul la sfârşitul serbării. Când am văzut pachetul cu cărţi îmi venea să chiui de bucurie, în viaţa mea nu visasem să am atâtea cărţi. Pe drumul către casă mi-am adus aminte cu câtă greutate îmi cumpărasem prima mea carte.

Pachețelul cu biscuiți

Mama ne dădea în fiecare dimineaţă, la toţi patru copiii, un bănuţ de 5 lei cu care trebuia să ne cumpărăm 4 pachete cu biscuiţi de 1,25 bani fiecare. Eu o convingeam pe sora mea cea mare să nu-mi cumpere şi strângeam bănuţ cu bănuţ. Voiam să-mi cumpăr o carte pe care o văzusem în vitrina unei librării. Se numea „Poveşti cu zîne” de Contesa de Segur. Știam să citesc de la surorile mele, așa că o voiam.

Din prima zi de când am renunţat la pachetul de biscuiţi am intrat val-vârtej în librărie să întreb cât costă cartea!

– E cartonată cartea, măi copilu’, n-ai tu bani de ea şi nici faţă, mi-a spus vânzătoarea grăbită.

– Dar cât costă ?

– Douazecişicinci de lei.

Douăzecişicinci de lei… Cât o fi însemnând Doamne cifra asta că eu nu ştiu, sunt abia în clasa întâi, m-am speriat eu de-a binelea, dar dacă eu am totuşi banii şi nu ştiu să-i număr… mi-am zis eu gânditoare, şi într-o secundă m-am întors la vânzătoare şi i-am răsturnat toţi banii pe masă: 1 leu și 25 de bani!

– Nu ai, măi, fetiţă, îţi mai trebuie, nu ai!

A doua zi, la fel! Am renunţat la pachetul de biscuiţi și fuga mare la librărie să văd, nu cumva îmi ajung banii de carte.

– Îţi mai trebuie măi copiluţ, îţi mai trebuie… nu ai destul!

A treia zi, la fel… nu ştiu câte zile m-am dus la rând, dar ştiu că, într-o zi, vânzătoarea m-a privit straniu câteva secunde fără să clipească apoi mi-a răspuns:

– „Dă toţi banii la mine, măi, fetiţă”. I-a luat şi, fără să-i numere, i-a pus pe toţi în sertar. Apoi a luat cartea şi mi-a dat-o! Am luat-o ca pe-o comoară în mâini şi am alergat cu ea acasă, direct în pod.

M-am aşezat pe burtă şi am început să citesc poveste după poveste. Ce lume frumoasă şi ce oameni buni! O auzeam pe mama cum mă striga prin toată curtea, îngrijorată că nu mă văzuse venind de la școală… Dar… degeaba striga ea, că eu nu mă puteam opri din citit. Eram fascinată! Într-un târziu am ieşit, nu pentru că am terminat cartea, ci pentru că nu mai aveam lumină în pod. Am intrat în casă şi m-a văzut tata cu cartea în mână. S-a uitat la ea, la preţ…

– De unde ai avut banii? M-a întrebat deodată.

– I-am avut eu…

– De unde? M-a întrebat tăios.

– De la biscuiţi, i-am răspuns eu abia auzit.

– Şi bine, măi, tată, tu n-ai mâncat nimic la școală?

– Ba da.

– Ce?

– Tată, tu mă crezi că eu învăţ bine, nu? Uite cum a fost…

Când am văzut prima oară un crenvuşti

Carmen Iohannis, IN FUSTA SCURTA la biserica! Imaginile facute DIMINEATA

Pagina 1 din 2
Tag-uri: stigmatizat, roma



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI