N-aş fi crezut niciodată că am să ajung să-i dau dreptate lui Iohannis în vreo privinţă. Uite că realitatea m-a contrazis. Statul român este un stat eşuat. Ba, că, totuşi, să nu-i dau dreptate pe de-a-ntregul, spun că statul român este de-a dreptul praf, după ce s-a întâmplat vineri, când Curtea Constituţională a anulat primul tur al alegerilor prezidenţiale şi a decis ca totul să se reia de la zero.

Dincolo de faptul că nu am auzit să se mai întâmple, în Europa civilizată, din care considerăm că facem şi noi parte, aşa ceva, s-au născut şi nişte situaţii cel puţin năstruşnice. Anularea primului tur s-a făcut când deja votarea pentru al doilea tur începuse în diaspora. Ce se va întâmpla cu voturile deja exprimate? Probabil că vor fi anulate şi distruse, astfel încât să nu mai poată fi folosite la data care va fi stabilită pentru viitoarele alegeri. Ce vor crede cei care au fost şi au votat? Unii dintre ei, lăsându-şi treburile zilnice, cheltuind pe drumuri, că nu este secţie de votare în fiecare localitate din Australia sau Noua Zeelandă în care locuiesc români, pentru a-şi face datoria de cetăţeni? Probabil, la fel ca mine. Că statul român este praf. Că şi-a bătut joc de ei.

Şi pentru că am făcut această afirmaţie, trebuie să o şi argumentez.

Serviciile secrete, primele chemate să protejeze statul român, se pare că au dormit în bocanci. Sau pantofi de firmă, că unii umblă şi civili. Cum de nu au ştiut din timp că România se află într-un război hibrid? Cum de nu au ştiut că există nenumărate atacuri cibernetice? Cum de nu au ştiut o groază de alte lucuri pe care altminteri le-au trecut în rapoartele prezentate în CSAT în data de 28 noiembrie? Că presupun că nu au aflat în acea dimineaţă despre toate nenorocirile şi le-au trecut repede în rapoartele pe care le-au redactat pe genunchi, în maşină, în drum spre Palatul Cotroceni.

În al doilea rând. Din 28 noiembrie, de când s-a ţinut şedinţa CSAT în care s-au raportat aceste vicieri ale procesului electoral şi până când a fost anunţat Parchetul General despre ele, a trecut o săptămână încheiată. De ce nu au fost transmise la timp, adică imediat, toate datele? Mai mult. După acea săptămână de tăcere, la Parchetul General a fost trimisă doar nota de concluzii a şedinţei, nicidecum probele care au stat la baza fundamentării ei.

„Consilul Suprem de Apărare a Țării a transmis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție doar Hotărârea adoptată de membrii CSAT în ședința din data de 28 noiembrie 2024, fără documentele care au fost desecretizate în cursul zilei de astăzi. (04.12.2024 n.r.) În acest sens, menționăm că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a primit, până la această dată, nicio sesizare sau informare din partea autorităților publice cu atribuții în desfășurarea procesului electoral, a organelor de politie sau a altor instituții.”  Cu alte cuvinte, procurorii care trebuiau să cerceteze rapid cele semnalate în rapoarte, au aflat despre ele din mass-media, după ce au fost desecretizate, ca orice om de rând.

Deci, şi funcţionarii de la Palatul Cotroceni au dormit în costumele lor scumpe şi nu şi-au făcut datoria.

La Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) se doarme, dar  se şi minte pe bani mulţi de tot. Salarii la care nici nu visează măcar un şef de promoţie de la o facultate grea. Şeful AEP a minţit că a transmis Parchetului General o sesizare despre nereguli în desfăşurarea procesului electoral. Ce spune Parchetul General? „Cu privire la declarațiile publice potrivit cărora Autoritatea Electorală Permanentă a transmis o sesizare PÎCCJ prin care a semnalat aspecte referitoare la modul de desfășurare a procesului electoral, precizăm că AEP nu a depus o astfel de sesizare, ci doar a redirecționat către instituția noastră”.

Nici Parchetul General nu e mai breaz. Fuge repede la toaletă şi se spală pe mâini la chiuvetă, după ce ia act de informaţiile desecretizate din CSAT. Le trimite la DIICOT, că e de competenţa lor. Până la urmă se împacă şi-şi împart dosarele. Unele la DIICOT, altele la Parchetul General. Dar toate, in rem.

Şi ultima, dar nu cea de pe urmă, Curtea Constituţională, care mai întâi validează primul tur, pentru că autorităţile îndrituite i-au transmis iniţial că nu au fost probleme majore care să vicieze alegerile, iar după aceea îl anulează şi cere repetarea lor, după ce primeşte târziu rapoartele de la CSAT.

Bun. Şi acum, poate că a venit vremea să ne şi scuturăm de praf.

De praful statului praf, vreau să spun.

Dacă printre candidaţi s-a strecurat un spion al unei alte ţări, aşa cum se suţine în rapoarte, şi a anunţat şi Iohannis în discursul de după anularea alegerilor, de ce nu se iau măsuri imediate? Măcar să fie schimbat pe Podul Spionilor din Berlinul de Est, aşa cum se proceda în timpul războiului rece.

Ce păţesc vinovaţii de tăcerea timp de o săptămână, după ce în şedinţa CSAT s-au aflat grozăviile care ne puneau ţara în pericol. Dacă ar fi aunţat la timp, primul tur nu ar fi fost validat.

Ce măsuri se iau împotriva celor care ar fi trebuit să transmită Parchetului General toate informaţiile, nu doar nota de final a şedinţei CSAT?

Ce măsuri se iau împotriva celor din fruntea MAI, SRI, SIE şi celelate instituţii, care au avut date de o asemenea importanţă încât au stat la baza deciziei de anulare a primului tur al prezidenţialelor, dar nu le-au prezentat decât abia când au fost convocaţi la Cotroceni, sau, din când în când, telefonic, ca într-o discuţie prietenească despre golf, preşedintelui încă în funcţie, aşa cum a declarat acesta.

Ce măsuri se iau împotriva conducerii Autorităţii Electorale Permanente, care s-a dovedit că a minţit cu neruşinare?

Adică, măsuri imediate împotriva incompertenţei care bagă gunoiul sub preş sau plimbă răspunderea dintr-o parte în alta, a pilăraiei de partid şi de stat, a incapabililor care nu sunt în stare să ia o decizie în momente extrem de importante. Pentru că în astfel de vremuri tulburi, nu ne putem permite să avem un stat praf.