Picasso a spus despre ea că este "Nefertiti din zilele noastre". Hemingway a zis că era "cea mai senzaţională femeie pe care a văzut-o cineva vreodată". George Simenon, care se lăuda cu 10.000 de amante, a pretins că niciuna nu era pe măsura energiei lui sexuale ca ea.

Toți trei vorbeau despre Josephine Baker, "Black Venus" ("Venus cea neagră"), cea care a spionat pentru Rezistența franceză. În 1944, după izgonirea nemților, a fost primită la Paris  ca o eroină, fiind decorată cu Medalia Rezistenţei şi Crucea de Lorena.

Recrutată serviciile generalului Charles de Gaulle

După izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, Josephine Baker a fost recrutată cu scopul de a obţine informaţii în timpul petrecerilor la care participa. Fiind o anti-nazistă convinsă, Josephine a și pilotat un avion al Crucii Roşii, spune legenda, cu medicamente şi provizii până în Belgia.

În 1940, când Germania a invadat Franţa, Josephine a părăsit Parisul şi s-a mutat în castelul ei din Dordogne, unde i-a ascuns şi protejat pe luptătorii din Rezistenţa franceză. Când germanii au percheziţionat castelul, Josephine i-a fermecat cu cu nurii ei, ajutându-i apoi pe luptătorii din Rezistenţă să părăsească Franţa.

A plecat într-un turneu prin neutrele Spania şi Portugalia, transmiţând mesaje pentru Rezistenţă scrise cu cerneală invizibilă, ascunse în lenjeria ei intimă. "Cine ar îndrăzni să o percheziţioneze pe Josephine Baker?", obişnuia ea să spună.

A susţinut şi concerte gratuite pentru trupele Aliaţilor în nordul Africii, deplasându-se prin deşertul plin de mine, fără să se plângă niciodată.

Dar cine a fost de fapt Josephine?

A cucerit Parisul, apărând complet goală, cu doar câteva pene de flamingo plasate în zonele mult prea intime. Partenerul ei de dans a purtat-o în braţe, cu capul în jos, cu picioarele ei lungi într-un șpagat perfect. A lăsat-o jos, iar ea a început să danseze. În timp ce lumina îi mângâia pielea cafenie, trupul ei se încolăcea în jurul partenerului. Îşi amintea, mai târziu, că era pierdută în erotismul momentului.

Acel spectacol a fost începutul carierei sale extraordinare la Paris. Josephine Baker, născută într-un ghetou din St. Louis, a devenit una dintre cele mai mari dive din toate timpurile, o legendă a Epocii Jazz-ului, talentată, strălucitoare, amorală cât încăpea la vremurile ălea.

Maltratată de mică

Josephine s-a născut în 1906. Mama ei, Carrie, era o fostă dansatoare, iar tatăl un toboşar evreu, Eddie Carson, care şi-a părăsit familia la scurt timp după naşterea fratelui mai mic al lui Josephine. Carrie a dat vina pe naşterea lui Josephine pentru tot ce i s-a întâmplat rău în viață. Josephine își amintea: "Mama mă ura şi şi-ar fi dorit ca eu să mor".

Măritată la 11 ani

Când Josephine avea 11 ani, oraşul ei natal, St. Louis, a fost cuprins de revolte rasiale, în care albii au omorât peste 100 de negri. Josephine a fost martor ocular la câteva crime. S-a căsătorit la vârsta de 13 ani cu Willie Wells. Willie a lovit-o pe soţia sa în cap cu o sticlă. Apoi, el a plecat de acasă. Mariajul lor a durat opt luni. La puţin timp după aceea, Josephine a fost văzută dansând pe stradă de un căutător de talente care a inclus-o în corul unui grup artistic, Dixie Steppers. Cântăreaţa principală a grupului a luat-o pe Josephine sub aripa ei protectoare, dar şi în patul ei de lesbiană. Măcar a învăţat-o să cânte.

La 15 ani, în Philadelphia, s-a căsătorit, cu Willie Baker, deși nu divorţase de primul soţ. Acolo a primit un rol într-un musical cu o distribuţie exclusiv de culoare, "Shuffle Along". În 1925, a fost văzută de un producător aflat în căutarea unei cântăreţe pentru un spectacol de cabaret, cu o distribuţie exclusiv de culoare, la Paris. Cu câteva săptămâni înainte de debutul show-ului, producătorii i-au spus că trebuie să danseze topless. A refuzat, dar producătorii au amenințat-o că nu va primi biletul de vapor spre SUA până când nu va face ceea ce i s-a cerut. Fără niciun ban, Josephine a fost nevoită să accepte.

Parisul, la picioarele negresei din Saint Louis

Însă, după succesul senzaţional din prima seară a show-ului, marii creatori de modă parizieni o voiau să le poarte hainele, iar sute de bărbați o cereau de nevastă. De aici a început legenda!

Rapid, a fost selecționată în celebra trupă de la Folies Bergere. Acolo şi-a prezentat unul dintre cele mai renumite costume ale sale: tutu-ul din banane, creat de Jean Cocteau.

Păpuşi "Josephine" erau vândute în magazine, iar femeile îşi tundeau părul ca Josephine. Toată lumea voia să se culce cu "Venus cea neagră", iar ea a avut sute de aventuri, atât cu bărbaţi, cât şi cu femei. Unul dintre amanţii ei era gigoloul sicilian Pepito de Abatino. Acesta a devenit managerul ei, convingând-o să îşi deschidă propriul club de noapte, Chez Josephine, unde artista americană cânta, dansa şi flirta cu clienţii. Josephine a apărut în două filme de succes, devenind prima actriţă de culoare care a reuşit să pătrundă în circuitul cinematografic mondial. A susţinut turnee prin Europa încununate de succes, ignorând afronturile fasciştilor şi rasiştilor, şi chiar bombele cu amoniac aruncate spre ea, pe scenă.

Mama eroină

Josephine Baker a adoptat 11 băieţi şi două fete, din Coreea, Japonia, Columbia, Israel, Venezuela, Franţa şi din ţări africane, înfiinţanu-și propriul "trib în culorile curcubeului".

S-a întors în America unde a fost decepționată de segregaționism. În 1963 a mers alături de Martin Luther King la Marşul de la Washington, unde liderul comunităţii de culoare aţinut celebrul său discurs "I Have a Dream". Josephine Baker vorbit și ea, îmbrăcată în uniforma Armatei Franceze de Eliberare, decorată cu numeroasele medalii pe care le primise.

Pe toboganul vieții

În 1969, ruinată, și-a vândut castelul şi s-a mutat într-un apartament cu două camere la Paris alături de toţi copiii ei. Prinţesa Grace de Monaco a ajutat-o să cumpere o vilă în sudul Franţei. În 1973, a suferit un infarct şi un accident vascular cerebral.

În aprilie 1975, admiratorii ei i-au organizat un spectacol de revistă la Paris, care a celebrat împlinirea a 50 de ani de când Josephine "cucerise" Parisul. Purtând un body care îi dezvelea silueta senzaţională, la 69 de ani, Josephine a fost aplaudată cu frenezie de public, în care se aflau prinţesa Grace de Monaco, Mick Jagger şi Sophia Loren.

Omorâtă de ultimul succes

După un al doilea spectacol triumfător pe scenă, Josephine a sărbătorit succesul petrecând până la primele ore ale dimineţii. În ziua următoare, asistentul ei a găsit-o în pat, inconştientă, înconjurată de articolele din ziarele vremii care lăudau evoluţia ei din acel spectacol. Josephine suferise un alt accident vascular cerebral şi a murit câteva ore mai târziu.

Peste 20.000 de oameni au ieșit pe străzile Parisului pentru a-şi lua rămas bun de la "Venus cea neagră".