",Ploile coronale", fenomenul misterios care explică temperaturile ce depăşesc 1 milion de grade Celsius în coroana Soarelui, au fost observate în premieră de sonda europeană Solar Orbiter, relatează AFP.

Sonda europeană Solar Orbiter a reușit să observe de la o distanţă relativ mică "ploile coronale", fenomenul misterios care explică temperaturile ce depăşesc 1 milion de grade Celsius în coroana Soarelui, potrivit unui studiu prezentat la Convenţia naţională a astronomilor din Regatul Unit, relatează AFP, potrivit Agerpres.

Coroana astrului atinge 15 milioane de grade Celsius în centru

Descoperirea realizată de Solar Orbiter "reprezintă un pas imens pentru fizica solară", a afirmat astronomul Patrick Antolin, de la Universitatea Northumbria din Newcastle upon Tyne. "Ea ne oferă indicii importante despre misterele cheie ale Soarelui" şi despre modul în care este încălzită coroana astrului.

Este o temperatură care "ne creează o problemă", potrivit astronomul Frederic Auchere, de la Institutul de astrofizică spaţială, coautor al studiului coordonat de Patrick Antolin, studiu ce ur.

Temperatura internă a Soarelui, care atinge 15 milioane de grade Celsius în centrul său, scade apoi până la circa 5.000 de grade Celsius la suprafaţa astrului, în fotosferă. Ea urcă apoi la aproximativ 1 milion de grade Celsius dincolo de ea, în coroana solară. Este cel mai îndepărtat strat extern din atmosfera Soarelui, alcătuit din plasmă, un gaz puternic ionizat.

"Dacă ne imaginăm că suprafaţa Soarelui este un radiator, ar trebui să se facă mai frig pe măsură ce ne îndepărtăm de el, nu să se facă mai cald", a mai explicat Frederic Auchere.

Explicaţia încălzirii unice se bazează pe observaţii fără precedent ale "ploilor coronale". Fizicienii cunoşteau deja acest fenomen de condensare a plasmei din coroana solară, care se răceşte pe alocuri făcând să cadă picături de plasmă spre suprafaţa Soarelui, precum o ploaie.

Norii de plasmă cad ca o ploaie fină

Efectul acestei "ploi" neobișnuite a putut fi observat de instrumentele de imagistică aflate la bordul sondei Solar Orbiter, lansată în spaţiu în 2020. Precizia instrumentelor a arătat că norii de plasmă ating diametre de peste 200 de kilometri şi cad "ca o ploaie fină".

În urma gravitaţiei, aceste picături cad cu o viteză fenomenală, care depăşește 200.000 de km/h. Urmează, de asemenea, buclele coronale, linii ale câmpului magnetic ce structurează întreaga atmosferă solară.

Solar Orbiter a mai dezvăluit că picăturile de ploaie coronală se comprimă şi se încălzesc în atmosfera ultrauşoară a coroanei solare, înainte să impacteze suprafaţa Soarelui. Seamănă astfel cu stelele căzătoare. Impactul trimite  materie în sus şi unde de şoc, ce încălzesc plasma din coroana solară.

"Se pare că este confirmată ipoteza că încălzirea nu se produce în coroană", ci mai de jos, la suprafaţa Soarelui, a mai declarant astronomul Frederic Auchere. Ptorivit acestuai, mai rămâne de explicat mecanismul fizic pentru .

Solar Orbiter a ajuns cel mai aproape de Soare în 2022, la puţin peste două treimi din distanţa ce separă Terra de astru. A reprezentat o performanţă niciodată atinsă până atunci de o astfel de sondă.