El a ucis 964 de persoane începând din 1569 până la capturarea sa în 1581.

Povestea lui a fost tipărită în 1581, la scurt timp după ce a fost prins.

Au circulat povești similare despre tâlhari ca Lippold, Danniel, Görtemicheel, Schwarze Friedrich, Henning, Klemens, Vieting și Papedöne.

Povestea lui Papedöne este deosebit de relevantă, întrucât o versiune se află într-o carte publicată în 1578, cu trei ani înainte de moartea lui Genipperteinga.

Timp de aproximativ șapte ani, Christman a locuit într-un complex de peșteri, la aproximativ o milă distanță de Bergkessel, într-o zonă montană împădurită numită Fraßberg.

De acolo, el a avea o vedere bună asupra drumurilor care duceau la Trier, Metz, Dietenhoffen și Luxemburg.

Complexul de peșteri este descris ca fiind inteligent construit, la fel ca o casă obișnuită în interior, cu beciuri, camere, cu toate bunurile de uz casnic pe care le avea o locuință în acea vreme.

Spre deosebire de relatările despre alți criminali în serie și tâlhari din epocă, precum Peter Nyersch și Jacob Sumer, referirile la calitățile supranaturale și a contractelor cu diavolul sunt absente în relatarea din 1581 despre Christman.

De asemenea, este sigur că este vinovat de mai multe pruncucideri, dar relatarea din 1581 nu leagă acest lucru de practica magiei negre sau a canibalismului.

Christman a prădat atât călători germani, cât și francezi.

S-a spus că doar un grup de minim trei călători putea fi în siguranță.

Odată ajutat să ducă prada în peștera sa, el le servea complicilor mâncare și băutură otrăvită, rareori cineva supraviețuind peste cinci ore.

Se spune că arunca trupurile într-un puț de mina, legat de complexul său de peșteri.

La scurt timp după ce și-a stabilit reședința la Fraßberg, Christman a întâlnit o tânără care călătorea la Trier pentru a locui cu fratele ei.

Sub amenințări cu moartea luat-o să stea cu el.

A pus-o să jure că nu-l va trăda niciodată și, în următorii șapte ani, i-a satisfăcut dorințele sexuale.

Ori de câte ori ieșea să găsească noi victime, îi lega glezna cu un lanț, astfel încât să nu poată fugi.

Femeia i-a născut șase copii, dar, la naștere, criminalul îi ucidea, strângându-i de gât.

Christman obișnuia să agate corpurile nou născuților.

În timp ce vântul mișca micile cadavre, le spunea:

„Dansează, dragii copii mici, dansează!”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric