Există situații, nu puține în zilele noastre, când victimele încep să-și iubească răpitorii. Psihologii susțin că asemenea sentimente paradoxale apar în condițiile stresului imens pe care-l suferă în general persoanele răpite, ca un mecanism defensiv.

Din teama că vor fi bătute sau ucise, victimele cooperează total cu agresorii lor, încercând să le îndeplinească toate dorințele. Ba, mai mult, micile gesturi umane pe care le fac răpitorii sunt amplificate, ajungându-se la un fel idolatrie care continu[ și după încheierea captivității.

Sindromul Stockholm își datorează numele unui eveniment dramatic petrecut în capitala Suediei în 1973. Un tâlhar înarmat, Jan-Erik Olsson, a încercat să jefuiască o bancă luând patru ostatici dintre funcționarii bancari. Spărgătorul a cerut și a obținut eliberarea din închisoare a unui prieten pe nume Clark Olofsson.

Negocierile dintre cei doi și poliție au durat nu mai puțin de 6 zile, timp în care ostaticii au trăit cu spaima că pot fi uciși în orice clipă. Mai mult, spărgătorii le-au pus, la un moment dat, centuri cu explozibil, anunțându-i că vor muri dacă negocierile eșuează. Când poliția a reușit să intre în incintă folosind gaze lacrimogene, victimele au sărit însă în ajutorul răpitorilor. Legătura afectivă nu s-a rupt nici după eliberare.

Foștii ostatici au depus mărturie despre bunăvoința și omenia de care au dat parte tâlharii. Un alt caz foarte interesant care a fost legat de acest Sindrom Stockholm s-a petrecut în Statele Unite ale Americii și o are în primul plan pe Patty Hearst, nepoata magnatului media William Randolph Hearst. Pe 4 februarie 1974, doi bărbați și o femeie au intrat în apartamentul luxos în care erau Patty Hearst și logodnicul ei și i-au amenințat cu arme de foc.

Bărbatul a fost bătut cumplit, iar tânăra femeie a fost legată la ochi și i-a fost pus un căluș în gură, apoi a fost aruncată într-o mașină. Pe 5 aprilie 1974, Hearst a fost însă surprinsă de camerele de supraveghere ale Hibernian Bank amenințând cu arma un funcționar al băncii în timpul unui jaf.

N-a fost însă o mare surpriză pentru polițiști, dar fiind că Hearst anunțase deja prin mai multe că s-a alăturat teroriștilor. Hearst a fost până la urmă arestată și judecată pentru atacul asupra băncii. Chiar dacă, în momentul arestării, a pozat în luptătoare împotriva rasismului și a capitalismului, avocații săi au sugerat că nu s-a alăturat răpitorilor din propria voință, ci pentru că suferea de Sindromul Stockholm.

De altfel, femeia a declarat că a fost violată, amenințată cu moartea și maltratată în repetate rânduri în timp ce se afla în captivitate, ba chiar că i s-a spălat creierul. Cu toate acestea, judecătorii au condamnat-o la nu mai puțin de 35 de ani de închisoare pentru jaf armat.

Doi președinți de stânga au făcut să înceteze calvarul tinerei și suferința bogatei sale familii. Președintele Carter i-a comutat pedeapsa și Hearst a fost eliberată în 1979 sub un control strict. Reabilitarea deplină a venit însă din partea președintelui Clinton pe 20 ianuarie 2001, în ultima zi de mandat a acestuia la Casa Albă.

Dincolo de legăturile între nababii americani și președinții democrați de la Casa Albă, dar și de pasiunile politice ale lui Patty Hearst, câteva cuvinte ar fi de spus despre răpitori- Armata de Eliberare Symbioneză.

Acest grup terorist- responsabil pentru două crime și mai multe spargeri de bănci, avea exact aceleași idealuri umaniste cu stânga democrată a zilelor noastre: mai precis, o luptă comună a tuturor forțelor de stânga (feministe, minorități sexuale și rasiale) împotriva capitalismului și a rasismului.