Polieuct, care era păgân, avea un bun prieten, creștin, pe nume Nearh. Diferența de credință dintre ei nu îi împiedica să fie apropiați ca doi frați buni.

Începutul persecuției împotriva creștinilor îl întristează pe Nearh, nu din frică pentru sine, ci din teamă că prietenul său se va lepăda de el.

Polieuct, însă, are un vis în care Hristos îl dezbrăca și îl îmbrăca la loc într-o haină nouă și luminoasă, cu nasturi de aur, și îi dăruia un cal înaripat.

Prietenul său, Nearh, îi tâlcuiește semnificația visului: haina cea nouă și strălucitoare este haina botezului, iar calul înaripat înseamă înălțarea grabnică la cer.

Atât de puternic este marcat sfântul Polieuct de viziunea sa, încât rupe decretul împărătesc împotriva creștinilor și începe să distrugă statuile idolilor.

Cum nici socrul său Felix, care era dregător împărătesc, nici soția sa Paulina nu reușesc să-l facă să renunțe la noua credință, cel dintâi ordonă să i se taie capul. Era data de 9 ianuarie 259.

Se împlinește astfel visul: Polieuct moare botezat în propriul său sânge, intrând vijelios în împărăția cerurilor.