Un tip care a fost arestat, după care a fost re-ales primar (Cherecheș, Baia Mare, pasionat de călătorii, inclusiv din partid în partid, pasionat de Elena Udrea și constructor de ziduri de separare între țigani și „lumea bună”) spune că UNPR, partid-balama creat de generalul cu n-shpe stele, fost sub-ofițer de intendență, plagiator, fost conducător agramat de doctorate, fost șef de „academie națională” de informații, fost purtător al interesului național, fost ministru de Interne, ministru al Apărării și vicepremier (l-am numit pe Oprea G.), a fost creat în 2010 de serviciile secrete, după planurile comune ale șefului SRI și ale adjunctului său de atunci (actualmente, ambasador în SUA, respectiv, general în retragere și cvasi-profesor la sus-numita „academie”).

În urmă cu câteva zile, aflăm că și USR are la origini un fost turnător auto-deconspirat al Securității comuniste, revopsit în sociolog, patron de firmă de sondaje de opinie, ideolog neo-liberal, mare #rezist-ent și mare luptător anti-corupție. Având în vedere ca și fostul șef cu propaganda al acestei „uniuni” (ăstuia nu-i mai știu numele) era cam din aceeași zonă acoperită, în presă s-a spus și despre USR că ar cam fi creația acelorași servicii.

Tot zilele trecute aflam cam cum se băteau (încă se bat?) pe burtă și cum se trăgeau (încă se trag) de șireturi cu serviciile secrete niște patroni de ultra-mega grup de comunicații, teve, radio, teve prin cablu și energie. Zisul grup tocmai ce fu listat la bursă, în timp ce respectivii patroni erau declarați oficial suspecți în dosare de corupție și de spălare de bani; listarea la bursă a permis BERD să investească, onest și cinstit, cca. 28,5 milioane de euro în vehiculul olandez folosit pentru listare; treaba cu vehiculul a fost inventată în intenția de a camufla legăturile cu Securitatea și dosarele toxice din justiție, dar și datoria de 1,7 mld. euro a grupului; mă întreb ce spun acum Comisia și Parlamentul European, având în vedere acest caz al acestui SPV (special purpose vehicle) în care banca europeană de investiții a vărsat 28,5 mil euro; cei ce nu știu, să afle: BERD este o bancă finanțată de noi toți, cu taxe și impozite, iar prin această „investiție” ne implică pe toți într-o afacere suspectă de spălare de bani și corupție; un răspuns oficial ar cam fi necesar, mai ales având în vedere ultra-mega-onestul program de monitorizare și verificare a justiției române, mai cunoscut sub acronimul MCV; rapoartele anuale emise în cadrul acestui mecanism de „cooperare” nu prididesc, începând din 2010, să laude DNA, aceeași instituție care a declarat suspectă sus-numita afacere; dar, pentru că așa-i în tenis, nu trebuie să ne așteptăm la nicio reacție oficială.

Anul trecut, „cu ocazia” afacerii Hexi Farma, aflam că serviciile secrete au și un sector economic propriu foarte bine poziționat, informat și profitabil. Profiturile se duc unde se duc …

Cazul Ghiță Sebastian ne arată că, în afara acestui sector economic propriu, deținut de servicii secrete, există și câteva „mari” afaceri, aparent private, dar care sunt create și destinate a fi controlate de aceleași servicii secrete. Fiind vorba de IT, te și întrebi cine deține codurile – sursă ale tuturor programelor informatice cu care țara, de la infrasctructura critică națională, la cele mai mici școli și farmacii de la țară, a fost împânzită.

Și te întrebi, pe bună dreptate, când va apărea un ransomware, mult mai simplu decat wannacry („vrei sa ți-o iai”, în traducere liberă), care să facă praf, cel puțin temporar, totul, la cât de haotic se prezintă în prezent infrastructura informatică a instituțiilor și autorităților publice românești.

Să vă reamintesc că Manole a fost deconspirat de România liberă ca turnător/ofițer/colaborator al Securității (iar omul nu a negat colabrarea, punându-și calfa să spună că da, a fost colaborator, doar că a fost securistul bun, care a făcut bine țărișoarei)? Mai bine nu, că ne ofticăm. Cu excepția unor eretici din presă și a unor contestări (deja mult prea rarefiați) de pe feisbuc, nimeni nu s-a arătat deranjat de acest mic amănunt al trecutului celui mai longeviv gubernator din istorie.

Dimpotrivă, de la Dragnea la Iohannis, lumea „buna” a politicii și-a arătat suportul și încrederea în gubernator, motiv pentru care individul și-a reluat vechile tehnici de apărare a sistemului banksterilor (ba, mai mult, a re-început să ne insulte inteligența sau să ne insulte, la propriu, prin presa amicală, ultra-plătita de banksteri). Majoritatea românilor îl consideră pe gubernator, în continuare, al doilea cel mai credibil român în viață (dacă dăm crezare sondajelor…). Un ins care reușește să domnească mai mult de 27 de ani peste această gubernie (pe care încă o numim Republica România) nu poate fi chiar atât de rău, nu?

Să vă reamintesc de cazul dosarelor SIPA, cel mai rău tip de securism importat de la comuniști de așa-zișii capitaliști și democrați români? Și despre aceste dosare se spune că erau (sunt) bune, că trebuie să știe cineva ce fac judecătorii în pat, în baie, în concedii, la nunți etc., și să îi controleze cumva. Nu contează că acest tip de control este anti-constituțional și anti-democratic. Iar independența judecătorului este ceva „obsolet”, nu se vede cât de grea e viața anti-corupților și anti-teroriștilor?

De protocoalele din justiție care înlocuiesc legea și precedentul judiciar, de stocarea tuturor convorbirilor și a comunicațiilor, inclusiv a celor electronice (impusă de legea Big Brother, atât de dragă dlui Iohannis), de ascultarea telefoanelor celor peste 300 de mii de inși în decursul anilor 2010-2015 (chestia descoperită după o analiză meticuloasă, de Sisif, de prof. Radu Chiriță), de acoperiții din presă și din mai toate profesiile, nu vă mai zic, că vă ofticați.

Vă întreb, însă, asta: dragi concetățeni, nu vă simțiți sufocați de cantitățile astea industriale de servicii secrete? Nu e cam mult, totuși? Nu există în serviciile secrete niște oameni cu scaunul la cap care să își dea seama la timp că ceea ce este prea mult strică?