„Serotonină“ de Michel Houellebecq, cartea-eveniment din primele zile ale lui 2019, va fi publicată în această primăvară în colecția „Raftul Denisei“.

Serotonină apare la patru ani de la lansarea celebrului roman Supunere, publicat pe 7 ianuarie 2015, în ziua teribilului atentat din redacția revistei Charlie Hebdo. Încadrat de autor în genul PF (political fiction), romanul Supunere vorbește despre iminenta islamizare a societății franceze și este considerat unul dintre cele mai percutante romane din ultimii ani. Predat, la rândul lui, Editurii Flammarion cu câteva luni înainte de apariția mișcării „vestelor galbene“, Serotonină, cel mai recent roman al lui Michel Houellebecq, își poartă cititorii în inima Franței rurale, măcinată de tensiuni și conflicte mocninde. Michel Houellebecq identifică suferințele profunde din sânul societății franceze, scriitura sa dovedindu-se, încă o dată, vizionară: ea vorbește despre premisele unei mișcări pe care nici un om politic nu a reușit să o anticipeze.

 

Efecte secundare

Protagonistul romanului Serotonină este Florent-Claude Labrouste, un bărbat de 46 de ani care își detestă numele și Captorixul, un antidepresiv ce eliberează serotonina, dar care are trei efecte secundare: greața, dispariția libidoului și impotența. Narațiunea sa traversează o Franță care își nesocotește tradițiile, își trivializează orașele și își distruge satele aflate în pragul revoltei. Florent-Claude este un personajnarator dezrădăcinat și autodistructiv, care își scrutează propria viață și lumea din jurul lui cu un umor aspru și cu o virulență sfâșietoare. Își descrie activitatea de inginer agronom, ne vorbește despre prietenia sa cu Aymeric d’Harcourt, fost coleg de facultate, un artistocrat care practică agricultura pe domeniul familiei (personaj de neuitat al romanului - un alter-ego al său), despre eșecul idealurilor din tinerețea lor și despre speranța, aproape absurdă, de a regăsi o iubită pierdută.

 

Declinul Occidentului

Serotonină poate fi citit ca un roman despre dezechilibrele pe care le produce o lume fără iubire, fără bunătate, fără solidaritate, cu transformări incontrolabile, dar și ca un copleșitor roman al remușcărilor și al regretelor. Prin Serotonină, Michel Houellebecq demonstrează încă o dată că este cronicarul nemilos al declinului societății occidentale din secolul XXI, un scriitor neîmblânzit, incomod și indispensabil.

 

Recompensat cu Premiul Tristan Tzara

Michel Houellebecq, pe numele său real Michel Thomas, s-a născut în insula Réunion, la 26 februarie 1956 sau 1958 (după afirmaţia autorului). După absolvirea Institutului Naţional de Agronomie ParisGrignon, se înscrie la secţia de cinematografie a Şcolii Naţionale Superioare Louis Lumière, abandonând-o înainte de a-şi lua diploma. Poet, eseist, romancier şi regizor, el este, începând cu anii ’90, unul dintre cei mai cunoscuţi şi traduşi autori francezi contemporani. Cariera literară şi-o începe publicând versuri, iar cea de-a treia sa culegere de poeme atrage atenţia criticii: La poursuite du bonheur (În căutarea fericirii) primeşte în 1991 Premiul Tristan Tzara.

 

Încununat și cu „Goncourt”

Ca romancier cunoaşte un succes fulminant după ce publică, în 1994, Extinderea domeniului luptei (Extension du domaine de la lutte) şi, mai ales, „scandalosul“ Particulele elementare (Les particules élémentaires, 1998), câştigător al Premiului Novembre şi, în 2002, prin traducerea engleză, al Premiului Internaţional IMPAC Dublin.

Fiecare nouă apariţie românescă a autorului - Platforma (Plateforme, 2001), Posibilitatea unei insule (La possibilité d’une île, 2005), pentru care primeşte Premiul Interallié - trezeşte polemici înverşunate, iar numărul admiratorilor săi nu este egalat decât de cel al detractorilor. În 2010, Harta şi teritoriul (La carte et le territoire), probabil cel mai puţin controversat roman semnat de Houellebecq, e încununat cu Premiul Goncourt.