Două femei din Reghin s-au certat în spațiul online, pe Facebook. De aici doar un pas până la instață. Astfel, magistrații Judecătoriei Reghin au constatat că relcamanta, CA, a fost pusă în situația de a citi pe contul său că pârâta, CC, a spus despre ea că este o femeie de moravuri ușoare. Pârâta scis despre reclamantă că este o ”femeie ușoară” și a postat o listă cu bărbații cu care acesta, reclamnta, ar fi întreținut relații sexuale ep bani. Dată în judecata, pârâta, a fost condmantă la plata a 4000 de lei drept daune morale și obligată ca timp de 20 de zile să posteze pe contul său de facebook mesaje prin care să-și ceară scuze, pentru că i-a încălcat dreptul la demintate și dreptul la imagine.

IATĂ SENTINȚA:

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin la data de 16 octombrie 2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXX reclamanta C_____ C____, în contradictoriu cu pârâta C_____ I____ A______, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, în conformitate cu prevederile  art. 253 lit.c și alin. 3 lit.b și c Cod civil, să constate caracterul ilicit al faptei săvârșite de pârâtă, întrucât, tulburarea pe care a produs-o subzistă; obligarea pârâtei pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare în 3 editoriale centrale; obligarea pârâtei de a da o dezmințire pe facebook; în conformitate cu prevederile art. 204 alin. 4 Cod civil obligarea pârâtei la despăgubiri (daune morale) sub forma reparației prejudiciului de imagine, nepatrimonial, în cuantum de 100.000 euro, echivalentul în lei, la data plății.

De asemenea a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că în data de 11.10.2015 a fost sunată la telefon de foarte multe persoane care i-au adus la cunoștință faptul că pe rețeaua de socializare facebook  au apărut afirmații jignitoare și defăimătoare la adresa sa.

A mai arătat că a deschis internetul și cu stupoare a observat că într-adevăr pârâta postase pe adresa reclamantei, cuvinte jignitoare, defăimătoare, afectându-i grav imaginea și reputația, constând în faptul că în schimbul unor amărâți de bani ar presta anumite servicii sexuale cu diferiți directori, fii de primari și oameni în vârstă de altă naționalitate, în copul creșterii fiicei sale, expunând-o astfel disprețului public. 

Astfel, pârâta a afirmat că în orașul Reghin este expirată, iar bărbații cu bani s-au săturat că îi crească fetița, etc.

Reclamanta a menționat că familia, prietenii și colegii au fost consternați de cele menționate. Totodată a susținut că de la acele postări și până în prezent a fost ținta ironiilor, mai ales că lucrează și la o anumită televiziune din Reghin.

În continuare reclamantă a apreciat că sunt întrunite cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența prejudiciului, existența faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 194 Cod procedură civilă, art. 71 alin.1,2 și 3  alin. 1 și 2 art. 73  alin. 1 și 2, art. 252 Cod civil; art. 253 lit. c  și alin. 3  lit. b și c Cod civil, art. 204 alin. 4 Cod civil.

În probațiune reclamanta a anexat, listingurile mesajelor postate pe rețeaua de   socializare  (f.4-7).

În data de 13 aprilie 2016 pârâta a depus la dosar întâmpinare (f 46-48), prin care a  solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării depuse, pârâta a arătat că acțiunea este nefondată, întrucât așa cum a arătat și cu ocazia audierii sale la Poliția Mun. Reghin, nu a postat niciodată pe adresa de facebook a reclamantei, textele  invocate de aceasta în susținerea acțiunii sale.

Aceasta a susținut că la mijlocul lunii octombrie 2015 a fost contactată de mai mulți prieteni care au întrebat-o ce conflict are cu reclamanta, pentru că au sesizat că de pe contul său de facebook ar fi postat un text din care reieșea o relație conflictuală cu aceasta. Le-a  comunicat că ea nu are nici o relație conflictuală cu reclamanta, că nu discutase nimic cu ea  vreodată și nici nu o cunoaște personal. Timp de 2-3 zile a încercat să-și acceseze pagina de facebook și a constatat că nu se putea conecta cu adresa sa de utilizator și parola de acces pe care le deținea.

Din discuțiile pe care le-a avut cu un informatician i s-a spus că este foarte posibil ca cineva având minime cunoștințe în domeniu să-i fi cunoscut parola și astfel să aibă acces la contul său de facebook, să posteze pe pagina sa fiind posibil inclusiv să-i blocheze propriul acces la pagina sa. Pe lângă aceasta, era posibil ca oricine să fi postat un asemenea text de pe contul său utilizându-i telefonul mobil.

Apoi a aflat și faptul că reclamanta avusese în perioada de referință un conflict cu o mătușă de-a sa și s-a gândit că cineva a făcut o glumă proastă, a implicat fraudulos contul său de facebook în conflictul dintre cele două.

Sub aspectul temeiurilor juridice invocate de către reclamantă a arătat faptul că prev. art. 71 alin. 1,2 și 3 din Codul civil și nici  art. 73 alin. 1 și 2 Cod civil nu au nici o legătură cu  speța de față. Prevederile art. 253 alin. 3 lit. c Cod civil după cunoștințele sale nu există. Referitor la toate celelalte prevederi legale invocate în motivarea acțiunii presupun pe de o parte subzistența actuală a unei tulburări, tulburare pe care reclamanta și-o provoacă singură prin prelungirea circului de luni de zile potrivit propriei voințe, pe de altă parte, presupunând  existenței vinovăției pârâtei.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205, 455 Cod procedură civilă. 

Anexat întâmpinării s-au depus la dosar listingurile mesajelor reciproce dintre   reclamantă și mătușa pârâtei (f. 51-58).

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: înscrisurile depuse de părți, înscrisurile ce compun dosarul nr. xxxxx/RS/13.10.2015 al Poliției Mun.Reghin, interogatoriul pârâtei și al reclamantei, declarațiile martorilor F_____ M______ M____, C___ B____ I___, M____ V_______ M____, M_______ E___ C______.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Pe calea prezentului litigiu de natură civilă se solicită de către reclamanta C_____ C____ antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei C_____ A______ pentru prejudiciul de imagine, atingerile aduse onoarei și reputației prin fapta de publicare prin intermediul rețelei de socializare Facebook în data de 11.10.2015 de către  pârâta C_____ A______ a unui mesaj adresat reclamantei, având următorul conținut: ” C____ C_____, mai întâi gândește-te la nivelul tău de femeie ușoară, ca să nu te jignesc mai grav, care prestezi anumite servicii pentru niște amărâți de bani în scopul creșterii fetiței lui S____! Să spun lumii adevărul despre relațiile tale cu diferiți directori, fii de primari de pe Valea Mureșului și oameni în vârstă de altă naționalitate! În orașul acest ești deja expirată din păcate, s-au săturat bărbații cu bani să îți crească fata! Hai să nu ne uităm nivelul și să spunem lucrurilor pe nume despre adevărata ta valoare! Mai ai de tras mult până să ajungi să fii și tu o doamnă!”.

Deși pârâta a susținut faptul că nu aceasta a postat mesajul, contul fiindu-i spart și accesat de o persoană necunoscută, instanța constată că din probatoriul administrat a reieșit contrariul.

Astfel, deși pârâta a negat faptul că aceasta a fost cea care a postat acel mesaj pe pagina de facebook, în niciun moment pârâta nu a negat faptul că pagina de Facebook nu i-ar aparține, că nu ar fi ea titulara acelei pagini de pe care s-a postat. Or, în condițiile în care pagina de facebook îi aparține, se naște prezumția, conform dispozițiilor art. 327 C__ și 329 C__, ca pârâta în calitate de titular al contului este cea care îl și folosește în mod efectiv.

Această prezumție de altfel este întărită de susținerile martorului C___ B____ C_____ I___ care a arătat în fața instanței faptul că a luat legătura cu pârâta pentru a obține lămuriri cu privire la acea postare, dat fiind faptul că acesta este singurul fiu de primar de pe Valea Mureșului cu care reclamanta a avut tangență, ocazie cu care a salvat conversația dintre acesta și pârâtă, conversație pe care acesta a depus-o la dosar la filele 141. Analizând această conversație instanța reține faptul că atitudinea pârâtei este una relaxată față de postarea despre care este întrebată, nefiind deloc surprinsă de existența postării, aceasta în condițiile în care a susținut faptul că ea nu avea cunoștință despre postare.

Mai mult decât atât, aceasta îl întreabă pe martor de ce îi ia apărarea reclamantei, spunând că nu va șterge nicio postare.

Pe lângă cele declarate martorul a arătat că pârâta a avut activitate pe facebook atât înainte de a posta acel mesaj, cât și după postarea mesajului.

Toate aceste probe coroborate, împreună cu prezumția despre care instanța a făcut referire, demonstrează faptul că pârâta a fost cea care a postat pe pagina de Facebook mesajul al cărui conținut a fost reclamat în prezenta cauză.

Așa cum reiese din disp.art.72 C.civ., orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prev.la art.75 (atingeri permise de lege, convenție sau pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte, exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință ).

Prin Decizia nr.1576/2011 Curtea Constituțională a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi și interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului. Libertatea fiecărui individ își regăsește limita în punctul în care începe libertatea celuilalt.(…)

În acest sens, prin articolul 253 din Noul Cod Civil s-au reglementat dispoziții speciale, de natură să contribuie la protecția eficientă a acestor drepturi.

Astfel, orice persoană căreia i-au fost încălcate aceste drepturi poate cere instanței judecătorești interzicerea săvârșirii faptei respective (dacă fapta este pe cale să se producă), încetarea și interzicerea pentru viitor (dacă fapta a început în trecut și durează încă), sau constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite (dacă efectul ei negativ durează în continuare).

Analiza incidenței dispozițiilor art. 253 C.civ se face raportat la dispozțiile legii civile privitoare la răspunderea civilă delictuală.

Potrivit art.1349 al.1 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, al.2 a aceluiași art. statuând că cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Același principiu, este reluat și în art.1357 și urm. C.civ., care reglementează expres răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, astfel că antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie presupune întrunirea cumulativă a unor condiții generale , și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, existența culpei și existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită.

În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, după cum urmează: fapta ilicită constă în postarea acelui mesaj, cu conținutul relatat de către instanță, pe pagina de Facebook, mesaj adresat reclamantei.

În ceea ce privește prejudiciul , instanța constată că acesta constă în atingerea adusă demnității reclamantei. Afirmația pârâtei de pe facebook cu privire la viața privată și moralitatea reclamantei, prin mesaj adresându-i-se cuvinte precum ” femeie ușoară” și aducându-i–se acuze referitoare la anumite relații avute cu diferiți bărbați în scopul obținerii de bani, este de natură să aducă atingere onoarei și demnității reclamantei, lezând reclamantei dreptul la imagine, protejat atât de Constituție cât și de Codul civil.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate, aceasta rezultă din materialitatea faptei, iar vinovăția pârâtei, analizând conținutul mesajului este stabilită sub forma intenției directe.

 Prin limbajul folosit, atitudinea pârâtei depășește limitele admisibile ale unui comportament decent într-o societate democratică, ale bunului simț și ale unei educații elementare.

Mesajul depășește limita unui discurs decent menit să exprime nemulțumire ori supărare, fiind de natură a provoca un disconfort emoțional reclamantei, intrând în sfera de acțiune a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în ceea ce privește dreptul la propria imagine, protecția demnității și vieții private a persoanei.Deși fapta defăimătoare se restrange la un singur act material, de postare a unui mesaj cu conținut insultător la adresa reclamantei, într-un spațiu public, anume în rețeaua de socializare facebook, instanța constată că acest mesaj este de natură a produce o tulburare oricărei persoane căreia un astfel de mesaj i se adresează

Potrivit art. 253 C.civ ” Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței:

a) interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;

b) încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;

c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanța poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c).

(3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare;b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.

(4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive.”

Instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 253 alin. 1 lit.c din C.civ, postarea de pe facebook fiind de natură a produce o tulburare reclamantei. Fiind vorba despre atingere adusă onoarei reclamantei, tulburarea este de natură a persista în timp.

Deși pârâta a invocat faptul că dispozițiile art. 253 alin. 3 lit.c C.civ nu exista, instanța constată că întemeierea acțiunii pe acest articol reprezintă o eroare care nu este însă de natură a împiedica instanța să analizeze temeincia cererii, câtă vreme din pretențiile formulate se poate stabili în mod exact incidența prevederilor articolului din codul civil ce s-a dorit a se avea în vedere, respectiv art. 253 alin. 3 lit. a și b.

Încălcarea drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei dă naștere la dreptul acesteia la reparare.

În ceea ce privește pretențiilr formulate de reclamantă, respectiv de obligare a pârâtei la plata sumei de xxxxxx euro cu titlu de daune morale, instanța constată că, pe lângă faptul că acesta sunt excesive, sunt și neîntemeiate.

Astfel, instanța reține faptul că rclamanta este colaboratoare la un post local de televiziune, în cadrul departamentului știri, fiind totdată și șef adjunct la o societate comercială, la punctul de lucru Morăreni.

Însă instanța reține că aceste ocupații ale reclamantei nu fac din aceasta o persoană publică.