Sebastian Ghiță era un trofeu râvnit nu numai de DNA, ci și de presă. Din momentul în care a fost eliberat i-am contactat prietenii, cunoscuții, avocații, români și sârbi, toți prietenii pe care-i aveam în Serbia, până am obținut promisiunea unui contact cu Sebastian Ghiță. M-a sunat într-o seară, de pe un număr sârbesc, și mi-a spus că mă așteaptă. Vocea îi era neschimbată, la fel de colorată. Așa cum v-am povestit deja m-am urcat în mașină și în 6 ore eram la Belgrad.

Începe reportajul

Și de aici începe reportajul din capitala Serbiei. 

O să-mi iau permisiunea să nu citez toate sursele cu care am discutat și documentele la care am avut acces.

Parte din ele sunt publice, pot fi accesate de orice jurnalist, dar eu îmi doream să fac un interviu, așa că le consider o parte a documentării pentru acest moment.

Iar timpul scurt pe care l-am petrecut în Serbia nu mi-a dat posibilitatea de a face ceva mai mult decât un reportaj.

Sebastian Ghiță nu a acceptat nici măcar să-l înregistrez audio sau video, așa că nu-mi rămâne decât șansa acestui material, cu speranța că voi apuca să fac și primul interviu cu el.

Ne-am întâlnit pe o stradă din Belgrad

Prima întâlnire cu Sebastian Ghiță a fost un mic șoc.

Eram lângă un magazin central  din Belgrad, care chiar așa se numea - Beograd- îl așteptam și nici nu l-am recunoscut când a ajuns lângă mine.

Era un cu totul alt om. Nu mă refer la înălțime, față sau caracteristici fizionomice, ci la întregul lui aspect. 

Este un cu totul alt Sebastian Ghiță decât cel pe care-l cunoscusem la București, umblă îmbrăcat doar în cămașă sau tricou negru, adidași, șapcă neagră.

Avea și ochelari de vedere. 

Spuneam că m-a lăsat să-i fac o fotografie, așa că am încercat să vi-l descriu în cuvinte.

Nu-mi dau seama dacă am transmis exact senzația pe care am avut-o, dar pentru mine a fost o apariție stranie.

Între timp Antena 3 a difuzat imagini cu el, așa că misterul nu mai este mister...

Prima întâlnire dintre mine și Sebastian Ghiță a fost de fapt o plimbare lungă prin Belgrad.

Am vorbit puțin la început, îl întrebam cum se simte, el mă mai întreba despre unul sau altul din țară. 

Nu prea știa ce s-a întâmplat în România, nu era la curent cu mare parte din serialul EvZ - Operațiunea “Noi suntem Statul!”, deși a fost unul din participanții la partidele de tenis de la T14 sau la chermezele de la K2. 

Mărturisesc că în primul moment m-a nemulțumit, după care mi-am dat seama că se gândea la altele.

Restaurantul în care a fost reținut Sebastian Ghiță

L-am rugat ca primul loc pe care-l vedem împreună să fie restaurantul în care a fost reținut.

Am plecat pe jos, un drum lung, am traversat parcul central al orașului și am ajuns pe niște străduțe cu blocuri mici și case. 

Mă așteptam la un restaurant somptuos, gen Casa di David...

Când colo era un mic restaurant de pește, cu o terasă de 7-8 mese pe trotuar.

Cam ca acelea din Centrul Vechi din București.

Se numea PESCATORE, era dedicat preparatelor din pește și nu era frecventat decât de localnici. Când am ajuns noi acolo, deși era ora prânzului, nu era nimeni. Părea un loc bun unde să mânânci dacă nu vrei să fii văzut.

Am întrebat dacă l-a ales la întâmplare, sau venea des aici.

Mi-a spus că a stat de vorbă cu fratele lui vreo 4 ore, după care au ieșit să mânânce.

Crezi că aveai filaj, l-am întrebat.

Cred că aveam deja o grămadă de oameni pe urme...

Am intrat, m-am așezat la masa la care a stat când a fost reținut și l-am rugat să-mi facă o poză. 

A venit un chelner imediat să ne întrebe dacă vrem ceva, am spus că nu și am plecat. 

Era același chelner care îi servise în noaptea de 13-14 aprilie 2017, noaptea reținerii.

S-a uitat lung la el, ca la o figură pe care o știa de undeva, dar n-a dat semn că știe cine e.

Nu l-a recunoscut, ceea ce m-a convins că nu numai mie mi s-a părut că Sebastian Ghiță arată cu totul altfel.

Povești pescărești cu reținerea lui Ghiță

Reținerea lui n-a fost așa cum s-a povestit prin presa de la București, alimentată cu diverse versiuni de către autoritățile române. 

Am încercat să pun cap la cap ceea ce mi-au povestit avocații, amintirile lui și parte din informațiile oficiale.

Totul s-a petrecut în noaptea de 13-14 aprilie 2017, în jurul orei 22.30, ora Belgradului. 

Fratele său era cel urmărit, fusese dat în consemn la graniță, a aterizat la Istanbul pe 13 aprilie, a închiriat o mașină și a plecat spre Serbia.

A avut filaj de la Interpol de cum a intrat în mașină, pentru că așa bănuiam, exista un grup de persoane care imediat de ieșeau din țară, erau luate în colimator. Iar fratele lui Sebastian Ghiță era pe primul loc. 

Nu știu cum au comunicat cei doi frați, dacă era prima întâlnire, dar cert este că s-au văzut în casa în care locuia Sebastian Ghiță ăn Belgrad, iar după ce au discutat câteva ore s-au dus să mânânce. 

Au mers 10-15 minute pe jos, au ales un restaurant la întâmplare. Erau deja luați în supraveghere de polițiști. 

Știrile potrivit cărora Sebastian Ghiță și fratele lui au stat 4 ore în restaurant, că a fost oprit la un baraj de poliție sau de o patrulă pe stradă sunt doar mici diversiuni. 

Toate versiunile eroice pe care le-am auzit lasă loc unei operațiuni mult mai prozaice.

Urmărit de Interpol

Imediat cum s-a așezat la masă, unul dintre polițiștii în civil i-a făcut o poză cu telefonul și a trimis-o spre identificare și confirmare. 

Este poza pe care ați văzut-o publicată în presă.

Nu era rezultatul vreunei operațiuni de filaj de durată, nu fusese făcută cu câteva zile înainte, ci era una extrem de apropiată momentului în care a fost reținut.

Imediat ce au primit răspunsul cu confirmarea identității, agenții au acționat. 

Vreo 20 de polițiști cu veste pe care scria INTERPOL au dat năvală, le-au cerut actele și i-au reținut. Știți deja că avea acte false de student sloven, pe numele de ALEKSANDAR IVANOVIC. 

Ghiță s-a uitat în jur dacă poate să fugă, era blocat din toate părțile. 

L-am întrebat de ce a făcut-o, de ce a prezentat actele false, când era evident că pe el îl căutau, că nu era o întâmplare faptul că veniseră să-i legitimeze.  

Mi-a spus că așa s-a gândit atunci, că a învățat din baschet că meciul se joacă până în ultima secundă. Poate scăpa...

L-am întrebat dacă i-a fost frică.

Mi-a spus că da.

Credea că sunt polițiști români.

A fost mai liniștit când a fost dus la o secție de poliție sârbească.

Nu vrea să se știe unde stă

Plecând de acolo, i-am cerut să mergem la el acasă. Vroiam să văd cum arată locuința pe care o avea închiriată. Văzusem multe poze, una din ele arăta o vilă. 

A zis că vrea să ne plimbăm, că nu vrea să se știe unde stă. S-a obișnuit cu plimbările lungi, face cel puțin două pe zi. 

Am înțeles de ce preferă să nu se știe unde stă. Așa că am luat-o spre hotelul meu. Nici n-am mai insistat pe parcursul orelor pe care le-am petrecut împreună.  

Procurorul DNA îi pregătea o operațiune de “frăgezire”

Cum și de ce a fugit Sebastian Ghiță din România în noaptea de 19 decembrie 2017.

Potrivit declarațiilor date la poliție și în fața judecătorilor sârbi a fugit din România pentru că se temea că se va atenta la integritatea sa fizică și psihică. 

În acest proces de extrădare, rolul procurorului DNA Mircea "Portocală" Negulescu este clar conturat, iar documentele și declarațiile care au ieșit în public în ultima vreme nu au făcut altceva decât să dea argumente avocaților lui Sebastian Ghiță. 

Mai mult, există mărturii privind faptul că i se pregătea o reținere după expirarea imunității parlamentare, la care se adaugă o întâmplare din 16 sau 17 decembrie 2016, când se spune că procurorul DNA Mircea Negulescu a făcut o vizită la sediul arestului preventiv din Câmpina, unde i-a pregătit o celulă lui Sebastian Ghiță. 

Doi deținuți cu infracțiuni de violență, tovarășii lui

Îi stabilise și tovarășii de celulă, pregătind o operațiune clasică de “frăgezire”, ceea ce adaugă detalii picante fugii sale. 

Pe 20 decembrie, i se termina mandatul de deputat, așa că pentru aceeași zi era invitat la DNA unde urma să fie reținut. 

În prima fază, presa centrală fusese anunțată că pe 20 decembrie la sediul DNA Ploiești va avea loc un eveniment important, după care anunțul s-a amânat pentru 21 decembrie, pentru că nu se prezentase fostul deputat la audiere.

În aceea zi, pe 21 decembrie, Procurorul Mircea "Portocală" Negulescu îl aștepta în pragul ușii, o "onoare" care spunea multe.

Numai că Sebastian Ghiță era plecat demult. Ajunsese la Belgrad.

O imagine celebră, preluată de toate televiziunile, cu procurorul DNA Negulescu în așteptarea lui Ghiță.

Ce înseamnă operațiunea de "frăgezire"?

Este o formă de presiune a procurorilor pe care am mai auzit-o invocată cel puțin în încă un caz celebru, cel al lui Dorin Cocoș și al fiului său.

Despre vizita procurorului Mircea Negulescu la arestul de la Câmpina, unul din cele mai dure din țară, prin telefonul fără fir, s-a aflat de la unii din "clienții" aflați în același locație.

S-a spus că s-au stabilit toate amănuntele reținerii, inclusiv celula în care urma să fie "cazat" Ghiță. Cu ciment pe jos și WC înfundat, plus doi "colegi" condamnați pentru infracțiuni cu violență. 

Ca o paranteză, aceste informații mi-au fost confirmate de Victor Ciutacu, în cursul zilei de vineri, când mi-a arătat un mesaj de la "Șomerul", un arestat preventiv care urma să fie unul din tovărășii de celulă al lui Sebastian Ghiță.

Am luat și eu legătura cu Vlad Constantin, zis Șomeru, care mi-a spus că-l pot cita cu următoarele afirmații:

Portocală era foarte înverșunat pe Ghiță.

Aștepta cu nerăbdare să nu intre în Parlament.

Era și f. sigur.

Era f. invidios pe realizările lui Ghiță.

Știa că imaginea doamnei Koveși o să fie compromisă

A așteptat OK-ul doamnei Koveși două zile.

Te cam trec fiorii dându-și seama că vorbim de confesiunile unui procuror făcute unui om pe care îl vroia băgat la închisoare.

Ultima întâlnire cu conducerea SRI

Pentru o mai bună înțelegere a momentelor dinaintea fugii lui Ghiță din România trebuie să vedem și ce s-a întâmplat puțin înainte. 

S-a spus că ultima întâlnire importantă a fost cu cei din conducerea SRI, o vizită de adio la celebra locație din Primăverii, K2, organizată de conducerea serviciului  pentru cei care făcuseră parte din comisia de control și care-și încetau mandatul. 

Au participat din partea SRI, directorul Eduard Hellvig, prim-adjunctul Florian Coldea și proaspătul adjunct Adrian Ciocîrlan.

Sebastian Ghiță a vorbit cu fiecare dintre ei, iar după cum aflasem de atunci, iar ex-senatorul Daniel Savu a confirmat, ultima conversație a fost cu Florian Coldea. 

La un moment dat, Coldea i-a spus ceva la ureche. După această moment, Sebastian Ghiță a plecat.

L-am întrebat dacă informația este corectă. Mi-a zis că da. Și atât.

Am încercat să aflu mai multe, dar Ghiță mi-a spus doar lucruri pe care le știam și le spusesem public. 

I-am spus că au circulat numeroase versiuni asupra materialelor filmate despre Coldea și Kovesi și mi-a spus doar că a înregistrat singur toate episoadele, fără ajutorul nimănui.

Mai are ceva "marfă"? N-am primit nici un răspuns...

Dar eu știu că mai există. Unde le ține ascunse? La Belgrad, la un om de încredere din altă țară?

Nici avocații lui nu sunt mai vorbăreți, se concentrează pe proces, știu că va fi un efort de durată.

Cum a trecut frontiera

Rămăsesem la momentul în care Sebastian Ghiță a plecat din țară. Întrebarea fundamentală este cum a trecut frontiera, pe unde și dacă avea vreo interdicție în acel moment. 

N-am scos nimic de la el, decât o poveste pe care nu are rost să o redau. Nu cred că mi-a spus adevărul, așa că n-are rost să-l transmit mai departe.

Știam incidentul cu interdicția ridicată de ICCJ, că DNA făcuse recurs, după care auzisem o versiune încâlcită juridic potrivit căreia cei de la Poliția din Ploiești l-au anunțat doar de prima decizie, sau cam așa ceva.

Cum a ajuns în Serbia, nu m-am lămurit, dar am motive să cred că a făcut-o printr-un punct de frontieră românesc, după cum bănuielile că a fost ajutat să treacă granița nu mi le-a înlăturat.

Cert este că pe 19 decembrie a plecat. Procurorul DNA Negulescu l-a căutat să-l aresteze, nu l-a găsit, așa că au început căutările.

Urmărit prin Europa

La acest punct am mai lămurit un mister. 

De ce a simțit Ministerul de Interne nevoia să mulțumească unui număr de 9 țări din Uniunea Europeană pentru cooperare în cazul prinderii lui Sebastian Ghiță. 

Nu a fost vorba despre faptul că “fugarul” s-a plimbat prin toată Europa, ca în filmul cu Di Caprio, “Catch me if you can”.

Sebastian Ghiță pare că a stat doar în Serbia. 

Numai că pe lista persoanelor suspectate că ar putea lua legătură cu el figurau peste 20 de persoane care erau urmărite peste tot în Europa. 

Se ducea unul dintre ei la ski în Austria, sistemul de urmărire intra în alertă, pleca unul din ei la Paris să facă shopping - era aceeași situație. Controalele la graniță durau cel puțin 30 de minute, mașinile erau perchezițioante cu grijă. filajele erau la vedere. 

"În dimineaţa de 13 aprilie am solicitat poliţiei din Serbia sprijin în vederea localizării urmăritului internaţional Ghiţă Sebastian, despre care aveam date că se află în Belgrad. Toată ziua a fost un schimb de date şi informaţii, care s-a concretizat în seara 13 în jur de or 23.50 prin depistarea pe o stradă din Belgrad a doi bărbaţi care s-au identificat, unul ca cetăţen român cu document de identitate românesc, unul sloven cu act de idetitate sloven. Cei doi au fost conduşi la secţie unde s-a demarat procedura legală de identificare. Poliţiştii români au efectuat verificări pentru autentificarea documentelor prezentate de cei în cauză.". Declarația ministrului de Interne Carmen Dan are câteva inexactități, dar confirmă o mare parte din cercetările de la fața locului.

Așa că întrucât jumătate din țările Uniunii Europene participau la eforturile de căutare și localizare, România le-a mulțumit. 

Închisoarea Centrală din Belgrad, ca un spital românesc

Cum a fost la Închisoarea Centrală din Belgrad, unde a stat de pe data de 13 aprilie 2017 până pe 26 mai. 

Mi-a povestit mai multe. A fost repartizat într-o zonă protejată, într-un bloc special în care erau cei cu statut politic special, supuși procedurilor de extradare.

Spune că acolo condițiile sunt aproape la nivelul unui spital din România.

A calculat că avea 9 metri pătrați alocați, stătea într-o celulă în care mai erau încă trei deținuți, se plimba două ore pe zi, avea televizor, acces la ziare și știri prin teletext.

Ne-am uitat împreună pe internet. În poza de mai sus și-a recunoscut celula. Era altfel aranjată, dar asta era. El dormea în patul de sus, lângă geam.

A învățat sârbește, suficient de bine cât să comande la restaurant și să dea adrese taximetriștilor.

Avea acces la magazinul închisorii? Mi-a spus că da, zilnic, iar marea lui plăcere era să cumpere ciocolată.

Regretă dezvăluirile pe care le-a făcut?

Deloc...

Ghiță NU a cerut azil politic

A cerut azil politic? 

Nu. 

Cum nu, l-am întrebat pe unul din avocați, noi știm în România  că a cerut. 

Nu a cerut, se judecă încă mandatul de arestare european.

L-am întrebat cum i se pare sistemul de justiție din România. 

Mi-a zâmbit și a zis că pentru ei pare destul de greu de înțeles. De ce? 

Pentru că presa din România te judecă și te consideră deja condamnat înaintea unei instanțe, iar scurgerile de informații de la procurori sunt “impresionante”.

O notă ironică, venită din partea unuia din cei mai respectați avocați sârbi, profesor universitar. 

De altfel și avocații români care au asistat la audieri aveau aceeași impresie, că cei din sistemul de justiție sârbesc sunt nedumeriți de încrâncenarea autorităților. 

Câte mandate de arestare pot fi date unui singur om, m-a întrebat unul din avocații sârbi?

Am vrut să-i spun ”Fără număr!”, dar m-am abținut și am spus că n-am cunoștințe juridice ca să pot judeca numeroasele dosare.

Presa din România, motiv de stres la Belgrad

Una din întâmplările semnificative a fost legată de presă. 

La început, în fața Curții Supreme din Belgrad, era mare hărmălaie, erau echipe de la Antena 3, Digi 24, presa locală care colabora cu cei din România. 

Pentru că făceau gălăgie prea mare, judecătorul de la Curtea Supremă le-a cerut să se adreseze doar biroului de presă, după care a schimbat locul audierii.

Judecătorii sârbi nu apreciază  presiunea mediatică, mi-a spus avocatul. I-am răspuns că spre deosebire de România, unde până de curând, unul din motivele de arest preventiv era faptul că opinia publică poate recepta respingerea cererii DNA de arestare ca fiind un motiv de insecuritate, un semn că justiția nu este împlinită în România.

Unii i-au spus dictatura cătușelor, alții au aplaudat-o. 

Nu vreți să știți răspunsul avocatului sârb…

A doua întâlnire

Va fi extradat Sebastian Ghiță? Este greu de spus.

După cum remarcam la început, există un vid de legislație, iar decizia Curții Supreme de la Belgrad va ține cont de toate aspectele. Modul părtinitor în care procurorul DNA Mircea Negulescu a condus anchetele, mărturiile și dovezile care arată că Sebastian Ghiță urma să fie arestat imediat după ce nu mai avea imunitate pentru căp era un trofeu pe care "unitatea de elită" de la Ploiești și-l dorea, arată o față a Justiției care aduce aminte de anii 50. "Vinovat, nevinovat, stuful trebuie tăiat", se spunea atunci. 

Acest lucru nu înseamnă că decizia a fost luată, situația lui juridică este în continuare destul de complicată.

Va cere azil politic?

La fel de greu de prezis, dar în mod cert este că viața la Belgrad nu este mai ușoară pentru Sebastian Ghiță decât la București. 

După plimbarea pe care am făcut-o împreună, am stabilit să ne vedem la un restaurant de la periferie.

Am ajuns primul, terasa era populată cu câteva cupluri, oameni veniți să mânânce bine și să se ferească de căldură.

Cum spuneam, eu am ajuns înaintea lui cu vreo 25 de minute, așa că am avut timp să observ toți oamenii din restaurant. 

Filaj sau protecție?

Sebastian Ghiță a venit cu un taxi.

Ne-am așezat la o masă, într-un colț. În jurul nostru erau toate ocupate.

La 5-6 minute în urma lui au venit patru bărbați atletici. Unul mai în vârstă, trei tineri. 

S-au așezat destul de departe de noi, dar aveau un aer care nu se potrivea cu atmosfera din local.

Erau tunși scurt, cu gentuțe de umăr, așa cum i-am văzut pe cei de la SPP când vor să pară civili, dar cară și ceva armament la ei. 

M-am dus până în interiorul restaurantului, doar ca să trec pe lângă ei.

Comandaseră ceva frugal de mâncare, o salată de ardei iuți și beau numai apă plată și limonadă.

I-am atras atenția lui Sebastian Ghiță asupra lor. Era ceva ce-i detașa de restul oamenilor din restaurant. 

Mi-a spus că în Serbia majoritatea bărbaților sunt atletici și poartă gentuțe.

Nici acum nu m-am lămurit dacă era ironic sau dacă eu aveam dreptate…

Un alt Ghiță

Ultima întâlnire am avut-o la cafea, în dimineața în care mă pregăteam să plec.

A venit îmbrăcat tot în negru, era preocupat de ceva.

Trezit devreme, cumpărasem un ziar sârbesc, Politika și l-am rugat să-mi facă o poză cu el. Vroiam să arăt că fusesem acolo într-un mod care amintea de filmele cu ostatici.

Numai că de data asta cel care ținea ziarul în mână avea voie să se întoarcă acasă. El nu...

Am luat-o spre București cu sentimentul că am întâlnit un alt Sebastian Ghiță decât cel de la București.

Mai puțin vorbăreț, schimbat, deloc dispus la confesiuni inutile. Căruia în schimb îi place să se plimbe mult, două ore dimineața, două ore seara. Se bucură de anonimitatea unui oraș cu trei milioane de locuitori în care nimeni nu-l recunoaște.

Pe drumul de întoarcere, undeva aproape de granița românească am aflat că Antena 3 difuza niște imagini cu el.

Mi s-a părut că i-am recunoscut șoferul, căci mașina n-o mai văzusem.

Era un sârb înalt, atletic și cu gentuță...

Am trecut granița cu regretul că nu mi-a ieșit un interviu, ci doar am avut câteva întâlniri cu un om pe numele lui Sebastian Ghiță.

P.S. La plecare mi-a spus că dacă va da un interviu în presa română o va face doar lui Ion Cristoiu. Așa că nu-mi rămâne decât să sper că Maestrul mă va lua cu el.

Prima parte a reportajului o puteți citi AICI: http://evz.ro/sebastian-ghita-fugar-evz.html