Peste 200 de restaurante, baruri, cluburi, cafenele și terase din Centrul Vechi al Bucureștiului au fost nevoite să-și închidă ușa de la intrare. Un singur fast-food mai funcționează acolo, dar numai cu comandă online și livrarea se face la poarta localului.

Terasa Doamnei, de pe strada omonimă, de vizavi de Banca Națională, are ușa zăvorâtă. Dacă o iei în jos, pe Smârdan, având pe mâna dreaptă BNR, vezi că pe stânga cunoscutele terase ale hotelurilor Rembrandt și Van Gogh au mesele strânse și acoperite cu folii de plastic. La fel și la cafeneaua French Cafe.

Lipscaniul, cunoscut mai ales magazinelor sale, arată sinistru. Nici țipenie de om pe strada pe care, acum două săptămâni, dupăamiaza și seara, te călcai în picioare cu alții.

Pe colțul dintre Lipscani și Smârdan, trei polițiști și o polițistă omorau timpul în mașină. Ei au spus, și așa a și fost, că singurul loc unde mai poți să mănânci ceva în acest perimetru de un kilometru pe un kilometru e un punct de lucru al unui lanț de șaormerii, Dristor Kebap.

Dar și acolo, pe verificate, nu poți comanda decât online și mâncarea or îți vine prin „delivery boy” sau ți-o dă chelnerul, cu mască pe figură și mănuși de plastic negre, afară, în stradă.

Nici Biserica Sfântul Antonie cel Mare, de pe strada Franceză, din apropierea Curții Domnești, nu avea porțile deschis, la fel ca și Biserica Stavropoleos.

Pe Șepcari, crâșma cioraniană a șturlubaticului poet Mircea Dinescu plângea și ea cu obloanele trase. Mai jos, Cafeneaua Veche – pe timpuri fieful răposatului interlop Fane Spoitoru – era la fel de încuiată, iar porțile uriașe ale celebrului Han al lui Manuc, dat în folosință în 1808 și, probabil închis doar pe timpul „Ciumei lu’ Caragea”, de doar câțiva ani mai târziu – erau strașnic zăvorâte.

Doar un Megaimage Shop &Go, de alături, unde pe timpuri a fost redacția ziarului Timpul, în care a scris și Eminescu, avea ușa deschisă. Dar fără clienți, că vânzătoarele erau afară și fumau.

În tot Centrul Vechi, la amiază, erau două echipaje de poliție și o dubiță de jandarmi. Posibil să fi fost și mai multe, dar nu la vedere.

Iar celebrul Caru cu Bere arăta dezolant, îmbrăcat în folii de plastic.

Iar partea cea mai tristă o poți vedea, dacă ai tupeu să ieși din casă, în Pasajul Villacrosse. Unde e de-a dreptul sinistru. Gol complet înafară de un boschetar pe care nu-l mai gonea nimeni.

Și nimeni nu vorbește cu nimeni.