De vreo săptămînă, analiştii politici şi nu numai, îşi bat capul să pipăie rosturile spectacolului megaloman de pe Arena Naţională, consacrat lansării candidaţilor USL la scrutinul din 2012.
Unii cred că le-au găsit între mijloacele de bătălie electorală. Convocînd o asemenea monstruozitate de sunet şi lumini, liderii USL s-au gîndit că nehotărîţii, după ce-au văzut transmisia pe cele două televiziuni care candidează la parlamentare - Antena 3 şi România TV -, vor goni spre urne pentru a pune ştampila pe candidul Puterii. Alţi comentatori au dibuit în Marea Aglomeraţie de Aplaudaci un fel de deget gros vîrît printre alte două înspre liderii europeni prezenţi la Bucureşti, cu prilejul Congresului PPE. Încercările de a găsi rosturi în politic sînt inutile. În realitate, explicaţiile trebuie căutate în psihologia ghiorţanului îmbogăţit după decembrie 1989. El, ghiorţanul, îşi cumpără a mai mare şi mai luxoasă maşină din lume şi-şi trînteşte ăl mai dihai palat din ţinut, o hardughie din marmură cu ferestre de închisoare şi gard de unitate militară. De ce? Pentru ca toţi cei din jur să ştie că el s-a ajuns. În chip asemănător, manifestarea de pe Arena Naţională dă seamă de grandomania unui ghiorţan pe scena noastră politică. În călătoria din Turmkmenistan mi s-a arătat, pe esplanada Muzeului Naţional de Istorie, închinat, fireşte, preşedintelui în exerciţiu, pe motiv că el face deja Istorie, un catarg de proporţiile unei turle de sondă. Venea dinspre el un fîşîit asemănător celui care-l face o aripă de ploaie într-un parc bucureştean, înainte ca trecătorul neprevenit să fie stropit din cap pînă în picioare. Fîşîitul era dat de maşinăria care asigura fluturarea continuă şi mîndră a drapelului naţional într-o zonă văduvită de vînt. Catargul - mi s-a spus - a fost pînă anul trecut în Cartea Recordurilor, drept cel mai înalt catarg din lume. Azerii, cu care concurează în plan regional turkmenii, au aflat, s-au enervat şi au trîntit un catarg şi mai înalt. Astfel catargul turkmen a fost detronat din postura de cel mai înalt catarg din lume. Nu ştiu dacă liderii USL au invitat la paranghelia de pe Arena Naţională un delegat al Cărţii Recordurilor. Foarte rău, dacă n-au făcut-o. S-ar fi putut mîndri şi ei, după şase luni de vînare de vînt, cu o performanţă: Cea mai mare lansare de candidaţi la un scrutin parlamentar uninominal. Candidaţii au parcurs suprafaţa unui podium în hăulirile celor 80 de mii de spectatori mototoliţi de drumul pînă la Bucureşti. În atari condiţii, montajul literar-artistic de pe Arena Naţională putea fi înscris şi la capitolul: Cea mai mare paradă de persoane fizice din lume. Cei 80.000 de participanţi, în frunte cu ştabii USL, bine mîncaţi, au rîgîit pe rupte şi s-au dus la privată pentru a se uşura. Se poate vorbi astfel de un alt record mondial: Locul cu cei mai mulţi utilizatori de WC pe o anumită unitate de timp. S-a raportat, şi pe drept cuvînt, spectacolul faraonic de pe Arena Naţională la manifestările ceauşiste de pe stadionul 23 august. Cum însă pe Arena Naţională încap mult mai mulţi aplaudaci, sunt sigur că acolo, în Lumea de Apoi a stadioanelor, răposatul stadion 23 august, plesneşte de ciudă că nu i-a fost dat să apuce înfiinţarea USL. Lucrurilor comune deja amintite de alte condeie - splendida inutilitate, spectacol de dragul Tovarăşului şi a Tovarăşei (Victor Ponta şi Crin Antonescu), folosirea mijloacelor moderne pentru o manifestare anacronică - le-aş adăuga alte două: 1) Ca şi la Kimirsenismele ceauşiste, participanţii au fost convocaţi şi au venit după felul de a fi al oilor. Nimeni n-a crîcnit cînd i s-a spus să-şi ia merinde şi ceva de băut (vin sau ţuică), să se urce în autocar şi, o dată instalat pe stadion, să zbiere pînă la pierderea conştiinţei. În cazul manifestărilor ceauşiste mulţi dintre cei prezenţi o făceau în silă. În cazul înfăptuirii măreţe de pe Arena Naţională, toţi participanţii s-au supus bucuroşi condiţiei de aplaudaci şi hăulitori. Primari ai unor localităţi în care elevii îşi fac nevoile în boscheţi, pentru că edilul-şef e mai degrabă o lipitoare a satului, decît un harnic gospodar, consilieri municipali şi consilieri judeţeni, ştabi şi stăbiţe pricopsite după venirea USL la Putere - o nomenclatură a României tranzacţioniste, aţîţată de mirosul fripturii grandioase pusă deja pe grătar pentru a fi halită după 9 decembrie 2012. 2) Victor Ponta anunţa recent că nu mai sunt bani de pensii şi spitale. Pe acest fond, într-una din cele mai sărace ţări ale Uniunii Europene, se risipesc sume fabuloase pentru o manifestare electorală pe cît de costisitoare, pe atît de prost gust. CITIŢI ŞI:
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. 27 octombrie 2012- ziua în care Traian Băsescu şi-ar putea provoca suspendarea
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Cum va deveni Gigi Becali liberal din tată-n fiu
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Traian Băsescu în Absurdistan
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Primejdioasa iluzie a lui Traian Băsescu
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Slavă Domnului, Traian Băsescu trăieşte!
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. România, Miţa Baston a UE?!
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Unele îndoieli despre rosturile Comisiei de Integritate a ARD
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Un naţionalism tiribombist, de Hugo Chavez cîntat de Alexandru Vlahuţă
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Fără Victor Ponta, spectacolul mediatic Oltchim n-ar fi fost posibil
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. De la Napoleon Bonaparte la Dan Diaconescu
Recomandările noastre
