Din cuprinsul articolului
Luni am constatat cu obidă şi durere că România, ţara mea, nu mai există. Este doar o bucată de pământ care se numeşte România, pe care încearcă să supravieţuiască, târându-se printre biruri, nişte oameni, mulţi dintre ei în pragul disperării. Şi atât!
Luni a început, la Davos, Forumul Economic Mondial. Nimic nou până acum care să-mi provoace această constatare amară. La începutul fiecărui an, în cocheta staţiune elveţiană se întruneau bogaţii lumii, cu slugile politice aferente şi puneau la cale soarta noastră. Nu a fiecăruia dintre noi, ci, aşa, la pauşal.
Când să fim închişi în case, ce să mâncăm, câţi dintre noi merită să mai trăiască pe acestă planetă şi câţi trebuie să dispară ca să nu o sufocum, cum să se modifice ADN-ul uman astfel încât, pruncii care se vor naşte, să fie mult mai mici ca dimensiuni, pentru că altfel, dacă vor creşte la dimensiunile normale ale unui adult, vor încălzi planeta, care şi aşa s-a cam încins.
De aceasă dată, la Davos nu se vor mai discuta toate aceste nebunii. Ci cu totul altceva.
Davos, după părerea mea, este o veritabilă conferinţă de pace, în care se trasează noua ordine mondială. Ce mă face să cred asta? La ultimile ediţii, preşedintele SUA în exerciţiu nu a participat. De astă dată, Donald Trump nu numai că participă, dar este însoţit, caz nemaivăzut până acum nici pe vremea când ceilalţi preşedinţi ai SUA participau, de nu mai puţin de 60 de persoane. Politicieni şi oameni de afaceri de super top.
În al doilea rând, sunt prezenţi conducători de multinaţionale care au cifre de afaceri cu mult mai mari decât PIB-ul României.
Încercăm, aşa, spre mângâierea sufletelor noastre, să ne comparăm cu Polonia.
Să credem că, pe flancul estic al NATO, există doi piloni de bază: Polonia şi România. Că suntem egali cu ei din punct de vedere al impoertanţei strategice. Nimic mai fals. La Davos, merg din Polonia în fruntea delegaţiei preşedintele şi premierul. Amândoi. Şi, n-am nicio îndoială că vor fi şi băgaţi în seamă, judecând după felul în care preşedintele Poloniei, Karol Nawrocki a fost primit la Casa Albă după ce a fost ales, în timp ce ai noştri nou aleşi nu au intrat în Casa Albă nici măcar la ziua porţilor deschise, iar acum, dacă ar încerca să treacă pe acolo, nu i-ar lăsa să calce pe trotuarul din faţă Secret Service-ul.
Marele absent de la această întrunire, va fi preşedintele României, Nicuşor Dan.
Care a decis să nu meargă, pentru că nu umblă teleleu prin lume când acasă sunt atâtea treburi importante de rezolvat, care-i reclamă prezenţa. Unde mai pui că s-ar putea ca şederea şi lăsarea ţării fără aportul decisiv la rezolvarea problemelor ei a preşedintelui, s-ar putea prelungi. Nu ştiu dacă Davos este pregătit să primească aterizarea unui „Spartan”. Şi dacă va face eforturi şi va putea, dacă ninge? Davos este o localitate de munte şi poate ninge oricând. Dacă se înzăpezeşte iar, şi nu mai poate pleca decât după un interval de timp în care problemele grave ale ţării sunt lăsate de izbelişte.
Că tot vorbeam de zăpadă, îmi amintesc de gluma unui prieten: „La Davos, poate convingem vreun miliardar să vină să facă nişte sky şi pe la noi, pe aici. Poate se împiedică şi-i cade portofelul din buzunar. Ne achităm datoria externă”.
Inclusiv motivele expuse public pentru care nu merge preşedintele Nicuşor Dan sunt de Ilf şi Petrov. „Nu umblă brambura prin lume”. Nu vreau să cred că vreunul dintre puternicii planetei prezent la Davos se va simţi jignit de această afirmaţie.
Adică, nu are ce face acasă, nu ştie cum să scape câteva zile de gura nevestei sau a soacrei şi dă o fugă până la Davos, zicând că are o treabă importantă, când de fapt el se întâlneşte cu băieţii, cu alde Trump, alde Nerandra Modi, premierul Indiei, cu alde He Lifeng vicepremierul guvernului chinez, cu alde Mark Rutte, şeful la NATO, la una mică şi o discuţie lejeră. Mă bazez pe faptul că nu-şi va bate nimeni capul cu explicaţiile lui Niocuşor, aşa că, poate ne ajută Dumnezeu şi nu se va simţi nimeni jignit.
Cea de-a doua explicaţie nu mai este de râs, ci de plâns.
Preşedintele a afirmat: „Consilierii mei nu îmi pot construi suficientă substanţă pentru prezenţa mea la Davos”. Dacă nici când se schimbă lumea, consilierii de la Cotroceni nu sunt capabili să îi dea suficiente argumente preşedintelui ca să fie şi el prezent acolo, înseamnă că noi nu mai existăm ca ţară.
Spuneam că, după părerea mea, întâlnirea de la Davos, care a început luni, este un veritabil congres de pace, după un război neclasic, dar crunt, cu consecinţe de multe ori groaznice, în care se trasează viitorul planetei pe viitoarea cel puţin sută de ani. Se trasează din nou zone de influenţă. Se vor modifica, aproape sigur, graniţe.
Să ne gândim la momentul de după Primul Război Mondial. Şi atunci era un moment asemănător cu cel de acum. Se trasau din nou graniţe şi se împărţeau zonele de influenţă. Închipuiţi-vă cam ce s-ar fi întâmplat dacă la Conferinţa de Pace de la Paris, din 1919, delegaţia României ar fi lipsit.
Cam aşa este momentul acum. Cam asta este diferenţa între Ion I. C. Brătianu, conducătorul delegaţiei, general de corp de armată C. Coandă, dr. Alexandru Vaida-Voevod, Nicolae Titulescu, Octavian Goga, Traian Vuia, ca să nu amintim decât câţiva dintre membrii delegaţiei de atunci şi Oana Ţoiu, ministrul Afacerilor Externe, Dragoş Pîslaru, ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Bogdan Ivan ministrul Energiei şi consilierul prezidenţial Radu Burnete.
Dumnezeu să binecuvinteze România, că în nădejedea noastră...
