Trăim în ţara în care pe de-o parte se aruncă milioane de doze de vaccinuri, care au costat zeci de milioane de euro şi nimeni nu răspunde, iar pe de alta, se face dosar penal câte unui om care, ameninţat cu pierderea locului de muncă a încercat să „fenteze” şantajul, vaccinându-se „la chiuvetă”.

La fel, dosare penale li s-au făcut şi celor care au încercat să evadeze din spitale, pentru că nu voiau să sară în aer cu ATI cu tot. Au fost fugăriţi pe stradă, tăvăliţi şi încătuşaţi ca nişte infractori, pentru singura vină că voiau să trăiască.

În această ţară, vrem să vorbim despre demnitate naţională. Şi trebuie să vorbim! Vrem să vorbim despre patriotism! Şi trebuie să vorbim. Dar, mai ales, trebuie să facem! Trebuie să facem să se înţeleagă foarte bine, şi în Europa, şi în restul lumii, că România nu este Iisus, să întoarcă şi celălalt obraz celor care o batjocoresc. Iar palma pe care am primit-o nemeritat săptămâna trecută de la Austria este cel mai bun prilej să arătăm asta.

Săptămâna trecută, când toată lumea vorbea despre boicot, mi-am exprimat scepticismul, asumându-mi să fiu criticat aspru de unii dintre dumneavoastră. Din păcate, deşi încheiam cu o rugăciune mai puţin obişnuită: „Să dea Dumnezeu să nu am dreptate”, eu cred că am avut dreptate.

Vi se pare că Austria, care ne-a umilit în ultimul hal fără nici un fel de explicaţie cât de cât logică, a simţit că a greşit grav faţă de România? Eu cred că nu! Ba, mai mult, premierul austriac ne-a mai şi ameninţat că, dacă vom boicota ceva, România va fi cea care pierde.

Şi ştiţi de ce şi-a permis din nou? Pentru că a văzut că se poate. Noi, oamenii de rând, am făcut, după puteri, ce am crezut că ar putea lovi în interesele, enorme altminteri, ale Austriei în România. Eu unul, am urmat sfatul prietenului meu bun, Ducu Bertzi şi n-am mai mers la OMV decât la toaletă. Să le consum apa şi curentul, fără să le dau vreun leu. La fel au făcut şi multe cunoştinţe de ale mele. În acest context, pot spune că gestul nostru capătă chiar şi o valoare de simbol. Am mai auzit un patron de hotel din Alba Iulia că a anunţat agenţiile de turim cu care colaborează, că nu mai primeşte turişti austrieci la el în hotel. Şi multe alte iniţiative izolate. Repet izolate. Credeţi cumva că aceste acţiuni au afectat semnificativ câştigurile substanţiale ale Austriei în România? Nici vorbă.

Aş vrea să întreb acum: unde sunt zecile de mii de manifestanţi care pe data de 6 februarie 2017 se aflau în Piaţa Victoriei, iar în mijlocul lor, îşi permitea să protesteze împotriva Guvernului României şi CEO de la Raiffeisen Bank România, olandezul Steven van Groningen? Ba încă mai avea şi tupeul să dea interviuri belicoase: „Nu le pasă de proteste. Dar ceva trebuie să se rupă la un moment dat. Ori la noi, ori la ei” – a declarat acesta pentru ProSport. Nu vă supăraţi: care „la noi”? La Raiffeisen? Care „la ei”? La Guvernul României? Providenţiale cuvinte, pline de premoniţie. Da! Ceva trebuie să se rupă. Acum! Imediat!

Şi nu este vorba despre noi, cei care am încercat să facem ceva ca să simtă şi Austria că nu-şi poate bate joc de noi fără repercursiuni. Ci despre cei care, acum, vremelnic, conduc România.

Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat. Pe vremea pomenitelor demonstraţii, premier era domnul Grindeanu. Astăzi, acelaşi domn Grindeanu este ministrul Transporturilor. Unde credeţi că au regiile autonome subordonate ministerului, regii cu foarte mulţi bani altminteri, conturile? La Raiffeisen. Adică la cel care manifesta împotriva domnului Grindeanu-premier. Credeţi că a schiţat domnul Grindeanu-ministru, vreun gest de a muta conturile de la banca austriacă la altă bancă? Eventual una cu capital majoritar românesc? Nici vorbă.

La rândul lui, ministrul de Interne, domnul Bode, s-a înfoiat într-o scrisoare deschisă trimisă omologului austriac: „Ați făcut un joc politic nedemn de o țară care are o tradiție politică așa de bogată și care este o democrație consolidată de atât de mult timp”. După ce a umblat vreo două zile balonat de la această aspră punere la punct a lui Bode, Gerhard Karner, ministrul de interne austriac şi-a revenit şi a arătat într-un interviu dat la PULS 24: „Nu cred în comunicarea prin scrisori publice”. Cu alte cuvinte, Bode, te-ai agitat degeaba, că nouă nu ne pasă.

O soluţie hazoasă a venit de la Marcel Ciolacu. Acesta vrea ca România să i-o tragă întocmai Austriei, uzitând de dreptul de veto, atunci când aceasta va avea mai mare nevoie de susţinere. Această ocazie se poate ivi hăt, la sfârşitul anului viitor, când Austria îşi doreşte preşedinţia OSCE. La sfârşitul anului viitor. Aşa visăm să boicotăm noi Austria, care ne-a umilit acum.

Iar batista pe ţambal, sau ce instrument tradiţional or avea saşii, a pus-o preşedintele României umilite: „Am auzit în ultimele zile nenumărate opinii, sfaturi și așa mai departe. Și vreau să vă spun foarte clar: nu va exista, atenție, nu va exista un boicot la adresa Austriei din partea statului sau autorităților publice.”

Aşadar, cum spuneam săptămâna trecută: uşor cu boicotul pe scări.

Ce este însă de făcut pentru că, aşa cum spunea CEO-ul de la Raiffeisen când demonstra vehement împotriva Guvernului României, „ceva trebuie să se rupă la un moment”.

Da! Să se rupă! 

Să fie imediat desecretizat contractul de privatizare al „Petrom”. Pentru că sunt suspiciuni serioase că s-a încălcat legea. Mai mult, pe surse am aflat că statul român nu mai are 49 la sută din acţiunile OMV-Petrom, ci mult mai puţin. Aproape jumătate din această cifră. Şi cum s-a făcut că au scăzut acţiunile statului român, iar cele ale austriecilor au rămas intacte. Ar fi un prim pas pentru a ne recupera petrolul şi gazele naturale.

Ce împiedică Parlamentul României să dea o lege care să prevadă că, pentru o perioadă de timp, nu se mai taie nicio creangă din pădurile României. După care să-i urăm succes în activitate firmei Schweighofer. Să vedem cât profit mai face în România.

Şi exemplele pot continua.

Nu! Nu cu nealimentarea de la OMV şi nici cu neprimirea turiştilor austrieci la un hotel din Alba Iulia, va simţi Austria că nu trebuia să umilească România. Ci cu măsuri concrete, la nivel naţional, luate de autorităţi.

Care autorităţi, în frunte cu preşedintele Iohannis, aţi văzut ce atitudine au.