Coliva este un desert foarte sănătos și gustos, dar creștinii îl mănâncă și în momente mai puțin plăcute. Cu toate astea, gustarea are o istorie impresionantă.

Creștinii ortodocși au numeroase tradiții, unele dintre acestea fiind diferite de la o regiune geografică la alta. Una dintre tradițiile cele mai cunoscute este prepararea colivei în memoria celor decedați. Coliva este, de altfel, unul dintre elementele principale care se găsesc în biserică la diferite praznice. Aceasta este o gustare foarte delicioasă și sănătoasă.

Coliva a fost introdusă în practica Bisericii după minunea Sfântului Teodor Tiron, săvârșită la 50 de ani după moartea sfântului, în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363).

Dorind să-i batjocorească pe creștini, împăratul Iulian Apostatul a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sfântul Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (coliva).

Cum a apărut coliva

La scurt timp a fost rânduită în calendar sărbătoarea Sf. Mare Mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare, numită şi sâmbăta colivelor. Coliva a servit ca hrană și mai târziu, la pomenirea morților, după modele și tradiții care existau deja în lumea păgână a timpului.

Coliva făcută din grâu fiert reprezintă chiar trupul persoanei trecute la cele sfinte, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul, din care se face pâine cea de toate zilele. Mierea care îndulceşte fiertura reprezintă virtuţile celor care au plecat dintre noi ori dulceaţa vieţii veşnice de care aceștia au parte după moarte.

Coliva este considerată o ofrandă pe care o aducem sufletelor celor dispăruţi şi este, totodată, simbolul credinţei noastre în nemurirea sufletului. Credincioșii vin cu coliva la biserică şi în sâmbetele morţilor, alături de colaci, vin şi lumânări, care închipuie Trupul, Sângele şi Lumina Mântuitorului.

O tradiție spune că oamenii trebuie să mănânce colivă pentru a scăpa persoana decedată de păcate. Tradiţia spune că zahărul şi nuca nu trebuie să lipsească din compoziţia colivei. Nuca a fost adăugată mai târziu în rețetă, dar alegerea ei nu a fost întâmplătoare, miezul tare și lemnos aducând aminte de crucea pe care a fost sacrificat Mântuitorul, notează preotul.ro.

Rețetă de colivă

Sunt mai multe rețete de colivă, dar baza este reprezentată de câteva elemente esențiale: rugăciunea, arpacașul, zahărul și nuca. Înainte să o gătim trebuie să spunem „Tatăl nostru”.

Arpacașul se alege de impurități și se spală în nouă ape, pentru a se elimina amindonul. Cam după nouă ape observăm că apa nu va mai fi tulbure, ci limpede, semn că s-a dus tot amidonul. Arpacașul spălat se va pune la fier în apă, cam 1 la 4. Dacă avem 500 de grame de arpacaș, vom adăuga doi litri de apă.

Punem și o linguriță de sare și lăsăm la fiert amestecând pentru a nu se lipi de vas. Ideal ar fi să fierbem într-un vas cu un fund dublu sau, dacă nu avem timp să amestecăm continuu, putem face asta în cuptor. Se poate fierbe într-un vas de pământ, este cel mai bun. Când arpacașul este aproape fiert, se adaugă zahărul, 300 de grame. Se mai lasă puțin pe foc, se amestecă și apoi se închide focul. Se acoperă și se lasă câteva ore sau pentru a doua zi.