S-a constatat recent, de exemplu, că era Covid a venit la nivel global cu o afecțiune extrem de ciudată, şi anume: cădere a părului – o manifestare clară a stresului la care a fost supus toată lumea.

Când Institutul de Tricologie din Marea Britanie (IoT) – o asociație profesională pentru cei care tratează afecțiunile părului și scalpului – și-a chestionat membrii în această vară, 79% au spus că au văzut cazuri de „cădere a părului post-Covid” în clinicile lor.

Eva Proudman, consultant tricolog și președinte al IoT, pune asta pe seama temperaturilor ridicate și pierderii poftei de mâncare. „Acești factori se reflectă în păr, de obicei între patru și șase săptămâni după ce virusul a fost eliminat, iar părul va începe să cadă excesiv”. Dar şi stresul psihic fără COVID poate duce la căderea excesivă a părului.

Căderea excesivă a părului

În timp ce Proudman a văzut cazuri şi la femei, şi la bărbaţi, căderea părului „poate fi mai evidentă la femei, deoarece acestea tind să-şi poarte părul mai lung, astfel că vezi un volum mai mare de fire la duş, pe perie”. Căderea părului indusă de pandemie este cel mai probabil afecţiunea cunoscută sub denumirea telogen effluvium, „o ruptură a ciclului normal de creştere şi regenerare a părului”, explică Proudman, „care face să existe mai puţin păr în faza de creştere şi mai mult în faza de odihnă şi cădere”.

Vestea bună este că, dacă pierderea părului este provocată de stresul fizic sau emoţional, „majoritatea sau tot părul este recuperabil”.  În unele cazuri, adaugă Proudman, „corpul se va recupera de unul singur. În alte cazuri, va avea nevoie de ajutor, cu ajustări ale regimului alimentar, anumite tratamente sau suplimente alimentare”.

Ochii pandemiei sunt uscați și chinuiţi de atâta timp petrecut în faţa unui ecran

Asta îi face susceptibili la zgârieturi, dureroşi şi înceţoşaţi şi e greu să nu pui asta pe seama forţei perceput maligne a ecranelor, în special luminii albastre. Acelaşi lucru e valabil şi pentru miopia apărută în copilărie, care a explodat, potrivit unui studiu din China, odată cu creşterea utilizării ecranelor şi a timpului petrecut în interior (fără privelişti la distanţă), în timpul izolării. Acest studiu este acum un avertisment în toată lumea, declanşând vina parentală universală, chiar dacă, în termeni practici, e foarte greu să acţionezi în funcţie de ce spun concluziile lui. Ochelarii care blochează lumina albastră sunt puţin probabil să fie soluţia. Nu există dovezi că ecranele în sine sunt cele care dăunează ochilor. Miopia este cauzată  de concentrarea continuă pe ceva apropiat de chipul nostru (doar că acum copiii tind să facă asta mai des cu ecranele decât cu cărţile).  Nu luciul ecranului este cel care ne usucă ochii, ci tendinţa noastră naturală de a clipi de aproximativ 5 ori mai rar atunci când lucrăm în faţa unui ecran (sau când citim cărţi). Nu doar clipim mai rar, dar clipim incomplet în timpul muncii la ecrane (asta se întâmplă mai puţin cu cărţile, deci aici câştigă cărţile).

Lipsa unui control la stomatolog aduce un declin al dinților

Potrivit British Dental Association (BDA), măsurile pentru controlul pandemiei au însemnat că peste 35 de milioane de programări au fost pierdute în Anglia de când a apărut COVID.  Declinul dinţilor era deja cea mai frecventă cauză a spitalizării la copii (pentru că mulţi sunt prea mici să fie cooperanţi la tratament fără anestezie generală).  Mick Armstrong este preşedintele comitetului de sănătate şi ştiinţă al BDA şi s-a întors din pensie pentru a ajuta în fața volumului de programări care a apărut.  „Zilele trecute am avut un caz care a avut nevoie de tratamentul canalului radicular”, spune el.

„Dacă venea cu şase luni înainte, dintele putea fi salvat. Dar când l-am văzut, deja era prea târziu”. Dentistul spune că deja există o criză de acces la asistenţa stomatologică în Marea Britanie –  şi aceasta este doar una din multiplele domenii în care inegalităţile de sănătate existente au fost exacerbate de COVID. Dar chiar şi între cei ai căror dinţi nu au putrezit în tăcere, dincolo de orice reparaţii, mulţi au rămas cu probleme dentare.  Asociaţia Stomatologilor Americani a făcut un sondaj între membrii săi în luna februarie şi a descoperit astfel că 71% din cei aproximativ 2.300 de dentişti din toată ţara raportau o creştere a cazurilor de bruxism (scrâşnirea dinţilor şi încleştarea fălcilor) în timpul pandemiei. Asta poate conduce şi la o tulburare temporomandibulară – afecţiune pe care 60% din dentişti spun că au diagnosticat-o mai frecvent. Simptomele includ durere, trosnirea fălcilor şi dureri de cap în zona tâmplelor.

Cardiologii au observat o creștere a afecțiunilor cardiace cronice în timpul pandemiei

Şi cardiologii au văzut o creştere a afecţiunilor cardiace cronice în timpul pandemiei, spune Sonya Babu-Narayan, director medical adjunct la British Heart Foundation. Unii au neglijat sportul şi dieta, dar în acelaşi timp a fost mai greu de accesat şi ajutorul medical. „Fiecare întârziere adaugă la efectul bulgărelui de zăpadă”, spune ea, „care în cele din urmă ne pune vieţile la risc. Procedurile anulate, programările ratate şi listele de aşteptare în creştere au contribuit la mii de cazuri în plus de atacuri cardiace şi AVC-uri în timpul pandemiei faţă de ce ne-am fi aşteptat să vedem altfel”.

Stomacul: Apariția sindromului de colon iritabil

Philip Smith, gastroenterolog la Spitalul Royal din Liverpool, a observat că sindromul de colon iritabil acut este tot mai comun. „Am văzut o creştere a tulburărilor care pot fi legate de stres şi anxietate, precum sindromul de colon iritabil”, spune el. „Creierul şi intestinul interacţionează foarte îndeaproape”. „Munca mea este despre boli care ruşinează”, spune el. „Oamenii nu vorbesc de eliminat gaze şi diaree şi există mult stigmat asociat afecţiunilor de care mă ocup”. Izolarea a făcut ca acestor pacienţi să le vină şi mai greu să ceară ajutorul pentru afecţiuni ca boala Crohn, colita ulcerativă sau boala inflamatorie intestinală, „și până când oamenii ajung să fie diagnosticaţi şi trataţi, boala lor are episoade mai severe decât s-ar fi întâmplat în circumstanţe normale. Înaintea pandemiei, puteam diagnostica aceste afecţiuni când erau moderate, nu severe”.

Ficatul: Hepatită alcoolică și icter

Internările legate de consumul de alcool au scăzut în anii dinaintea pandemiei, spune Smith, dar, odată cu COVID, cazurile au explodat din nou. Cazurile se prezintă cu hepatită alcoolică sau icter, scădere în greutate sau simptome de sevraj ca tremorul, transpiraţia sau agitaţia. „Pacienţii mai pot ajunge la spital cu sângerări gastrointestinale, pentru că atunci când ai ciroză, vasele de sânge se umflă la nivelul intestinului”. Nu e vorba că oamenii beau mai mult – de fapt, o treime din cei care au participat la un sondaj realizat de ong-ul Alcohol Change UK în 2020 au spus că s-au oprit din băut sau şi-au redus consumul de alcool. Totuşi,  unul din 5 – aproximativ 8,6 milioane de adulţi – a băut mai mult decât înaintea pandemiei.

Afecțiunile inflamatorii ale pielii precum rozaceea, eczema și psoriazisul s-au înrăutățit

După cum v-aţi aştepta, spune Emma Craythorne, dermatolog consultant la Spitalul Guys and St Thomas din Londra, afecţiunile dermatologice inflamatorii precum rozaceea, eczema şi psoriazisul s-au agravat în această perioadă stresantă, pentru că stresul echivalează cu acutizările acestor boli.  Şi spălarea frecventă pe mâini poate să lase urme pe pielea oamenilor. De fapt, departamentul unde lucrează Craythorne a trebuit să înfiinţeze o clinică pentru personalul spitalului din cauză că, spune ea, doctorii sunt nevoiţi să-şi spele mâinile de 100 de ori pe zi.  „Dacă îţi cureţi mâinile, imediat stratul exterior începe să piardă apă”. Dacă nu te hidratezi după sau dacă nu foloseşti un dezinfectant care conţine un element hidratant, ca glicerină, atunci constanta uscăciune „cauzează leziuni la nivelul pielii. Şi bacteriile patogene pot intra şi cauza inflamaţie”.

Picioarele s-au lățit şi nu mai încap bine în pantofi de atâta stat în casă

Potrivit lui Emma McConnachie, purtătoare de cuvânt la Colegiul Regal de Podiatrie, care practică în Stirling, călcâiul meu suspect poate să fie legat de pandemie. „Am văzut mai multe luxaţii ale tendoanelor şi tipuri de durere ale călcâiului ca fasceita plantară”, spune ea. O cauză ipotetică poate fi aceea că, în timp ce lucrăm de-acasă, picioarele nu mai beneficiază de suportul pe care anterior îl folosea încălţămintea”, explică ea. „Unii oameni raportează şi că picioarele lor s-au lățit şi nu mai încap bine în pantofi. Totuşi, poate fi argumentat că, de fapt, pantofii lor nu erau măsura potrivită dinainte şi că acum au devenit mai conştienţi de asta, după mai mult timp petrecut fără pantofi. Ca atunci când îţi pui prima oară blugii după ce ai petrecut mult timp în pantaloni de trening, în izolare”. Potrivit specialistei, podiatrii văd şi o creştere a durerii în zonele arcuite, precum gleznele sau zona ahileană din spatele gleznei. Presupunerea celor din domeniu este că multe din aceste probleme au venit din „schimbări în timpul de activitate sau integrarea de noi activităţi, precum alergatul”.  Dacă ai avut durere la nivelul picioarelor pentru mai mult de două săptămâni fără îmbunătăţire, sfatul ei este: „mai bine mergi să fii evaluat de un profesionist, să primeşti un diagnostic şi tratament”.

Dieta şi fitness

Tim Spector, de la Kings College London, care a creat aplicaţia ZOE pentru studiul simptomelor de COVID, o mină pentru date epidemiologice în pandemie, spune că sondajul realizat de aplicaţie pe subiecte de dietă şi sport arată că, în ansamblu, au fost modificări minore la nivelul greutăţii corporale şi stării de fitness. Însă, în spatele mediilor care rămân relativ neschimbate, „mulţi oameni şi-au schimbat, de fapt, comportamentul. Fie sunt mai sănătoşi, fie, dimpotrivă, sunt mai puţin sănătoşi, dar în medie este un echilibru”. Datele au fost publicate anul acesta în jurnalul Nature Food.  Dacă studiul arată că, în medie, creşterea în greutate a fost de 0,8 kg, un studiu NHS din acest an arăta că oamenii care căutau ajutor pentru a slăbi cântăreau în medie cu 2,3 kg mai mult decât în ultimii 3 ani. Potrivit studiului făcut prin Zoe, peste un sfert din oameni au făcut mai puţin sport în timpul pandemiei, dar o proporţie puţin mai mare a devenit mai activă.  În ceea ce priveşte dieta, spune Spector, aproximativ o treime a redescoperit gătitul şi a mâncat mai sănătos, în vreme ce o altă treime a făcut opusul. Cealaltă treime nu a făcut deloc schimbări. „Care din ei se vor întoarce la vechiul stil de viaţă?”, se întreabă Spector. „Le va fi dor de KFC sau de salata cu quinoa?”, relatează theguardian.