Când păşeşti în Olteniţa, un panou mâncat de rugină te anunţă că intri într-un „municipiu”. E ca şi cum ai pune pe un Trabant sigla Mercedes. În Olteniţa nu sunt nici măcar semafoare.

În oraşul dominat de case tradiţionale din Câmpia Română, cu vie şi pomi fructiferi, blocurile au doar patru etaje. „Aici era un focar de cultură, veneau artişti din Bucureşti. Ţineam spectacole, acum nu mai sunt decât pomeni”, ne spune un localnic. Peste zece mii de oameni lucrau în filatură, la Şantierul naval, împreună cu doctori şi cercetători. Al doilea cel mai mare combinat de porci din România era aici. Totul a fost ras de pe faţa Pământului. „Nici bombardamentul dacă venea nu făcea aşa ceva”, ne spun olteniţenii.


„Dupa Revoluţie toţi şi-au tras câte ceva ”, explică un pensionar tragedia economică din Olteniţa. „Şi eu am luat…” recunoaşte unul. „Lasă, că nu se cunoaşte ce-ai luat tu, că tu ai luat să mănânci”, îl corectează prietenii.

„Ştiţi că multă lume moare de foame aici? Înainte şi câinii erau plini cu carne. Este un oraş mort”, spun ei. Norocul olteniţenilor este că ajung într-o oră la Bucureşti şi s-au angajat acolo la pază, în salubrizare sau „la negru”. În Olteniţa este aproape exclus să găseşti un serviciu. „N-au făcut locuri de muncă în 15 ani, n-or să facă nici în 100 de ani”, sunt convinşi localnicii.


FOTO: Tinerii vor să plece din oraş după ce îşi termină studiile. În rest, în Olteniţa e „fain”



„Am un băiat cu Bacalaureat, cară saci cu cârca la FNC (firmă de furaje)”, îşi varsă un tată năduful. La Primărie un afiş anunţă că se caută urgent croitorese pentru Bucureşti.

„Candidează toți pentru ciolan”

O firmă angajează „încărcător- descărcător, ambulator manual”, dar îţi trebuie 8 clase şi „îndemânare”. La schimb, primeşti o ofertă de nerefuzat pentru Olteniţa: transport gratuit, tichete de masă, bonuri cadou de 60 de lei şi contract de muncă. Ceva mai bun nu găseşti.

Pe olteniţeni nu-i interesează alegerile locale. „Candidează toţi pentru ciolan”, spun ei. „Cea mai bună meserie e politica. Doar acolo se câştigă bani. Pe niciunul nu-l interesează de noi şi de ţara asta. Nici pe Dumneazeu nu-l interesează de noi”, spune un localnic.

„A venit viceprimarul de la PNL şi mi-a dat o carte să o citesc, că face alea, alea, alea. Dar 8 ani ce-a făcut?”, continuă el. Discuţiile sunt aprinse, mai ales că oamenii au auzit că un consilier local ia 500 de lei pentru fiecare şedinţă, o sumă scandaloasă pentru Olteniţa.

Victor Ponta şi PSD-ul sunt eroi în municipiul de la malul Dunării. “Blaga şi Gorghiu zici că sunt nebuni. Nu eu au tăiat pensii, salarii? Acum vor să vină iar la Putere?”, se miră oamenii. „Ponta era mai bun şi de-aia l-a dat la o parte, că făcea ceva pentru ţară. Tot ce-au furat ăia ne-a dat Ponta înapoi”, ne spune alt olteniţean. “Ştii cemi place la Iohannis? Că e înalt. În rest, nimic”, spune un pensionar.

Pe afişele din oraş opt candidaţi la Primărie vânează voturile din 5 iunie. Singurul independent adoptă politica anti-sistem: „Fără politică! Fără partide! Fără gaşcă”. Candidatul PSD vrea să „continuăm împreună”. Candidatul UNPR strigă „Olteniţa, te iubesc!” şi promite locuri de muncă prin înfiinţarea a 10 ha de sere. Afişele PNL şi PMP au doar numele şi poza candidatului, fără alte mesaje.

Câţiva liceeni chiulesc în centrul oraşului. Cum se văd ei în piaţa muncii? „Eu îmi găsesc, că e tata primar”, glumeşte amar unul dintre ei. „Plecăm în străinătate sau mergem la ţară”, spune altul. Îi interesează mai mult dacă le apare poza pe internet. Peste drum, pe clădirea Casei Judeţene de Pensii, tinerii frumoşi şi liberi au scris „Poliţie peste tot, justiţie nicăieri!” şi „Wake the fuck up!”.

„Iliescu n-a făcut nimic pentru oraşul lui”

Abandonat de mama lui naturală când avea doi ani, fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, a fost crescut în mahalaua Olteniţei, în casa bunicii din partea tatălui. Pe strada copilăriei lui Iliescu, actuala Ion Heliade Rădulescu (fosta Ţigănie, n. red.) toată lumea ştie să ne arate unde a stat fostul preşedinte, dar niciunul dintre copiii de atunci nu mai trăieşte săţi povestească cum era ‚nea Nelu’ când era copil. Acum, ca şi atunci, pe stradă e plin de etnici romi care stau în faţa porţii la soare. Iliescu a copilărit printre „ţigani muncitori” şi „lăutari”, lucru pe care nu s-a ferit niciodată să-l afirme. Casa bătrânească a fost dărâmată şi în locul ei s-a înălţat un bloc de patru etaje. Olteniţenii îi poartă, însă, o doză de ranchiună lui Iliescu. Aşteptau să le redea gloria de odinioară. „A promis că face pentru oraşul lui şi n-a făcut absolut nimic. După ce a plecat a mai venit de vreo două ori, a intrat în Primărie, ce-o fi discutat acolo nu ştie nimeni”, spun aceştia. Unele din rudele mai tinere ale lui Iliescu conduc în centrul Olteniţei un restaurant modern pentru nunţi şi botezuri.


FOTO; Ion Iliescu nu mai are prieteni în viaţă pe strada „lăutarilor”. Când era copil, bunica îi făcea aici dulceaţă de gutui