„Ora cinci și șapte minute”, volumul lui Dumitru Crudu, editat în 2022, anul declanșării războiului din Ucraina, a constituit subiectul unui dialog între autor cu scriitorul și criticul Iulian Ciocan, la o librărie din Chișinău. Incitant și, pe alocuri, „presărat” cu umor negru, evenimentul s-a transformat într-o dezbatere literară, pe marginea evenimentelor tragice din țara vecină.

 

Deși în „Ora cinci și șapte minute”, întâlnim episoade macabre, tragice, înmuiate în grotesc, precum spune Iulian Ciocan, nu este un roman de groază. Ajungem să cunoaștem o figură mondenă, în spatele căreia sunt personaje setoase de sânge, aflat în fruntea unui batalion de mercenari. Autorul îndeamnă oamenii la o lectură, pentru a descifra realitatea veridică, redată în volum, conform unor fapte reale.

„Ora cinci și șapte minute”, unul dintre cele mai dezbătute volume despre tragediile poporului vecin

Exponenții de frunte ai mediilor academice, scriitoricești, jurnalistice și artistice din Republica Moldova dezbat și analizează pe larg realitățile războiului din Ucraina și consecințele acestuia asupra statelor românești, fiind în căutare de soluții ideatice. Unul dintre cei mai activi scriitori care abordează această temă majoră în literatură este Dumitru Crudu, care împreună cu alți confrați de condei – Iulian Fruntașu, Nicolae Popa, Maria și Ivan Pilchin, Radmila Popovici ș.a. au creat o baricadă a dezbaterilor, promovând libertatea gândirii și veridicitatea ideilor promovate în spațiul public.

Din primele zile ale războiului, scriitorii basarabeni au protestat și pledat pentru pacea și libertatea popoarelor, unii dintre ei editând cărți, în care abordează fenomenul războiului în statele post-sovietice. „Ora cinci și șapte minute” este unul dintre cele mai lansate și dezbătute volume despre războiul din Ucraina în spațiul românesc, editat la „Humanitas”. Prozatorul, dramaturgul și poetul Dumitru Crudu analizează tragicele evenimente din țara vecină și face similitudini dintre expansiunea Imperiului Țarist cu extinderea celui sovietic și același fenomen impus în zilele noastre. O altă carte a lui Dumitru Crudu – „Ziua de naștere a lui Mihai Mihailovici” – începe cu 28 iunie 1918 și se termină cu 28 iunie 1940, în ideea că istoria se poate repeta.

Scriitorul Dumitru Crudu: „Am avut numai clipe de libertate. În rest, numai zile și ani de război”

În volumul „Ora cinci și șapte minute”, autorul rescrie o parte dintre evenimentele sângeroase despre care auzim la știri, dar nu ca și cum ar fi fost niște conflicte locale, ci ca părți ale unui război. Oameni din același sat din Republica Moldova, aduși în atenție publică de scriitor, ajung să lupte pentru cele două state în război, pe baricade diferite, întâlnindu-se pe câmpul de luptă. Flutura, localitatea de baștină a lui Dumitru Crudu din raionul Ungheni, este reprezentată ca fiind o Republică Moldova dezbinată în miniatură.

„De vreo două veacuri, toate generațiile de români s-au învârtit într-un cerc vicios al războiului. Am avut doar clipe de libertate. În rest, numai zile și ani de război. Fiecare generație de dinaintea noastră a încercat să spargă acest cerc vicios, să iasă din el și să își redobândească libertatea și pacea. Iată că nici până astăzi, nu reușim să „spargem” blestemul ce planează deasupra regiunii din care facem parte, unde războaiele nu se mai încheie”, remarcă Dumitru Crudu.

„Suntem puși în situația de a ieși, din nou, din cercul vicios al istoriei”

„Trăim la graniță cu un alt război și repetăm soarta înaintașilor noștri. Tații noștri au repetat soarta bunicilor, bunicii – a străbunicilor și așa mai departe. Istoria se poate repeta într-un mod dramatic. Ce-i de făcut? Înaintașii noștri au căutat soluții. În 1918, s-au unit cu România, ca să scape de acest blestem, iar în 1940, istoria s-a repetat, iarăși, în mod tragic. Acum, suntem puși în situația de a ieși, din nou, din cercul vicios al istoriei”, mărturisește autorul volumului „Ora cinci și șapte minute”.

Lucrarea este și despre „lupta limbajelor” în denumirea tragediilor de peste Prut. Scriitorul atrage atenția că, într-o perioadă, Războiul Ruso-Moldovenesc din 1992 era numit conflictul armat de pe Nistru, apoi conflictul de pe Nistru, la fel cum se procedează, azi, în Ucraina, războiul fiind calificat drept operațiune specială. Abia dacă se recunoaște ca fiind un război.

„Războiul limbajelor” de ieri și de azi, pentru camuflarea unor crunte realități

Deși în 1992, peste Prut, a avut loc un război în toată legea dintre Rusia și noul stat care apărea pe hartă – Republica Moldova, nu se accepta să i se spună război, observă scriitorul. „Cu ajutorul limbajului, se ascundea intenționat o catastrofă, fiindu-i reduse atât grozăvia, cât și consecințele nefaste”, declară scriitorul Dumitru Crudu.

Domnia sa menționează că marea literatură rusă este promotoare de pace, iar cei care stau în spatele Războiului din Ucraina nu au citit, spre exemplu, genialele romane ale lui Tolstoi „Război și pace” sau „Ana Karenina”, care pun în lumină idealurile înalte de umanism. Nu l-au citit nici pe Dostoevski.

Speriați că Putin o să ne atace Republica Moldova

„În prima dimineață de război, mi-a telefonat un prieten, speriat că Putin o să ne atace și pe noi. Îi tremura vocea și se bâlbâia la telefon. Nu știa ce să facă. Îmi spuse că toţi prietenii lui care aveau mașini au plecat deja spre vamă. Avea și el mașină, dar se temea că cei care fugeau, vor fi lichidați primii. De asta, nici nu știa ce să facă. Dar nici să rămână nu voia. Amicul meu intrase în panică. Or, rușii tocmai asta și urmăreau. Să bage frica în noi pentru a ne învinge mai uşor.

Plecăm? Te iau cu mine! mi-a zis. Nu, eu o să rămân. Și nu ți-e frică? Ba da, îmi este. Opțiunea mea i se părea o nebunie. Cum să rămâi, când ai putea să fii ucis în orice clipă? Până spre seară, ajunsese la Budapesta, iar a doua zi, era deja la Roma. Eu însă am rămas. Cât a călătorit pe drum, eu mi-am scris primele proze din carte. Scriindu-le, mi-am învins frica, de care el nu a putut să scape nici peste mări și țări. De asta, îmi este atât de scumpă această carte: pentru că m-a ajutat să-mi înving frica”, mărturisește scriitorul Dumitru Crudu.

Prozator, dramaturg și poet, recunoscut în context internațional

În 2003, Dumitru Crudu a luat Premiul UNITER și Premiul Fundației „Principesa Margareta” – pentru cea mai bună piesă de teatru din România („Alegerea lui Alexandru Sutto”). Pentru cartea de poezie „Falsul Dimitrie”, publicată în 2018, în limba poloneză, a fost nominalizat la Premiul „Poetul european al libertății”, ediția 2016-2018, în Gdansk, Polonia. A primit, de asemenea, Premiul pentru debut, în limba sârbă, pentru volumul de versuri „Cinci poeme din Rotterdam”, tradus de Vasile Barbu, în cadrul ediției din 2019 a Festivalului Internațional de Poezie „Cununa de spice” din Uzdin, Serbia.

Pentru romanul ”Un american la Chișinău” a fost nominalizat la premiul „Visegrad Eastern Partnership Literary Award”, Bratislava, Slovacia, la premiile revistei „Observator Cultural” și „Ziarului de Iași”. A primit și Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Chișinău. Pentru cartea de proză scurtă „Salutări lui Troțki”, i-a fost acordat Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române. Romanul ”Oameni din Chişinău” al scriitorului a fost tradus în limba cehă, în traducerea lui Jiři Našinec.