Prorocul Miheia, din neamul lui Iuda, a trăit către sfârșitul secolului VIII î.Hr., fiind contemporan cu profeții Isaia, Amos și Osea.

A scris cartea din Vechiul Testament care îi poartă numele. Numele său înseamnă „Cel ce este de la Dumnezeu”. Miheia l-a mustrat aspru pe Ahab, împăratul Samariei, pentru viața sa păcătoasă și pentru că a reintrodus politeismul, influențat de soția sa, Izabela. Prorocul a fost nevoit să se retragă în munți pentru a nu fi ajuns de mânia acestuia. Va muri, însă, ucis de fiul lui Ahab. A prezis distrugerea Samariei și Ierusalimului, însă profeția sa cea mai importantă este că Betleemul va fi locul în care se va întrupa Messia.