Creșterea comunității creștine, după întemeierea Bisericii lui Hristos, a făcut necesară ajutarea Apostolilor în slujirea lor. De aceea, au fost numiți șapte diaconi, primul dintre ei fiind Sfântul Ștefan.
Rolul lor îl depășea pe cel al diaconilor din zilele noastre: propovăduiau Evaghelia, botezau și ajutau la desfășurarea cultului. Personalitatea puternică a lui Ștefan îi atrage ura fariseilor, care plătesc niște bărbați să spună că l-au auzit hulindu-i pe Dumnezeu și pe Moise. Este condamnat la uciderea cu pietre.
În clipele dinaintea morții, Ștefan are o viziune: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. N. Steinhardt remarcă diferența dintre „stând” (în picioare) și „șezând” (jos) și comentează că Hristos a luat poziție de drept în onoarea morții primului său mucenic.