EVZ Special
Istoricul religiilor prins în „menghina” Istoriei - de la atracția legionarismului, la diplomația antonesciană și catedra americană
Sursa foito: Wikipedia
Din cuprinsul articolului
Mircea Eliade s-a născut pe 9/22 martie 1907 la București. Alte surse, menționează data 28 februarie/13 martie 1907. El rămâne poate cel mai cunoscut istoric al religiilor din România și printre cei mai mari din lume. A trăit vremuri complicate iar multe alegeri din tinerețe le-a regretat după aceea.
Copilăria lui Eliade. Strada Mântuleasa
Familia lui Mircea Eliade a fost de origine moldovenească din ținutul Covurlui, județul Galați de astăzi. Familia a pendulat între Tecuci și București. În 1914, familia a cumpărat casa bucureșteană din Strada Melodiei Nr.1. Strada se numește astăzi Radu Cristian.
Aici, Mircea Eliade va locui până la vârsta adolescenței. Va urma școala pe Strada Mântuleasa. A continuat liceul la Colegiul Spiru Haret unde a fost coleg cu nume ca frații Așavir și Haig Acterian sau Constantin Noica. A studiat intens filosofia. A fost studentul lui Nae Ionescu la Universitatea din București și chiar asistent al său, din 1933.
Mirajul Indiei și impactul asupra vieții personale
Mircea Eliade își inalizează studiile în 1929, la Universitatea din București cu o licență despre Renaștere. Pleacă în India cu o bursă, unde are o legătură interzisă cu fiica lui Surendranath Dasgupta, Maitreyi, la Calcutta. Apoi va trăi o vreme în Himalaya, în ashramuri de yogini, unde consumă substanțe stupefiante pentru a intra în acele stări de transă ale brahmanilor.
Va freveni apoi în România. Va scrie această experiență în romanul „Maitreyi”, apărut în 1933. Locuiește pe Bulevardul Dacia din București la numărul 141. Își obține doctoratul pe o temă de yoga. Se căsătorește cu Nina Mareș. Aceasta se va stinge ca urmare a unei afecțiuni grave. Scriitorul va fi foarte afectat și va face abuz de calmante.
Cum s-a lăsat absorbit de legionarism și cum s-a refugiat în diplomația antonesciană
Mircea Eliade este pătruns de febra legionară. Este activist, scrie sub influența lui Nae Ionescu în marile publicații legionare. Refuză, în timpul detenției din 1938 de la Malmaison, să semneze o declarație de disociere de legionari, cerută de Siguranță. Apoi, ajunge arestat la Miercurea Ciuc în 1938, o dată cu Nae Ionescu, mentorul său. Va fi eliberat în toamna lui 1938 pe baza unor probleme de sănătăate. Reduce ritmul de implicare în publicistica legionară.
Mai târziu, va nega că ar fi semnat anumite articole de propagandă legionară. Preferă să plece în diplomația antonesciană, mai întâi la Londra în 1940-1941. După intrarea României în război, activează la Lisabona în 1941-1945. În România, ar fi fost arestat mai mult ca sigur din cauza activității sale de dinainte de 1945.
Exilul. De la Paris, la Chicago
În 1945, Mircea Eliade ajunge la Paris. Ulterior, va ajunge în SUA. Experiențele sale din ashramurile yogine îl fac foarte popular. Din 1957, va preda la Chicago, Istoria Religiilor. În anii isteriei flower-power și hippie studenții iau cu asalt amfiteatrele sale. A fost tentat să le devină guru, dar s-a abținut fiindcă se temea să nu fie deportat. Ca o mențiune specială, aflând după zeci de ani că Eliade scrisese povestea lor, Maitreyi va publica în bengali romanul „Dragostea nu moare” în 1972 și în engleză în 1976.
Reabilitatea în România și sfârșitul
Până la moartea sa, Mircea Eliade a trăit și a lucrat la Chicago. S-a căsătorit cu Christinel Cotescu. Nu a mai revenit în România niciodată. Pe fondul reevaluărilor făcute de regimul comunist, Mircea Eliade a fost reabilitat cultural înainte de Revoluția din Decembrie 1989.
Lucrarea sa fundamentală „Istoria credințelor și ideilor religioase”, apărută inițial în engleză ca „History of Religious Ideas” în SUA, în 1976, a fost publicată în limba română în 1983.
MircMircea Eliade a decedat pe 22 aprilie 1986, la Chicago. În 1990, Academia Română l-a ales post-mortem ca membru.
