Povești de la Târgul de Crăciun: Liviu Balâc, artistul iconar care ajută oamenii prin sculptură. Exclusiv

Sursa foto: Arhiva companiei

Târgurile de Crăciun ascund povești adevărate, pe care autorii lor sunt dornici să le împărtășească. Liviu Balâc, artistul iconar pe care l-am întâlnit la Căsuța cu icoane din Piața Constituției, are o astfel de istorie, cu tâlc și morală, așa cum trebuie să fie orice poveste de Crăciun.

Atunci când se promovează, mai toate târgurile de Crăciun din România se întrec în superlative – cea mai mare suprafață, cele mai multe decorațiuni luminoase instalate, cea mai mare roată, cei mai mulți vizitatori și tot așa.

De exemplu, târgul organizat în Piața Constituției din București anul acesta se laudă cu cel mai mare brad ecologic din țară, de aproape 30 de metri. Dincolo de atributele cantitative ale evenimentului, mai există și altele, „calitative”, dar pe care trebuie să le cauți de unul singur, pentru că organizatorii nu le scot în evidență.

Iconar, de peste 40 de ani

Am avut șansa să descopăr un astfel de „caz” la Căsuța cu icoane, una dintre cele 120 de căbănuțe instalate în fața Palatului Parlamentului. Ce-i drept, m-a ajutat și o coală A4 plastifiată, care anunța discret că este vorba de un „tezaur uman viu”. Așa că l-am îmbiat la vorbă pe artistul Liviu Balâc, ca să aflu ce trebuie să faci ca să fii declarat „comoară națională” încă din timpul vieții.

Răspunsul a venit simplu și direct: „Titlul de tezaur uman viu mi s-a decernat pentru activitatea desfășurată de-a lungul vieții – fac icoane de peste 40 de ani. Primele icoane «profesioniste» le-am făcut pe la vreo 20 de ani, când am început să lucrez într-o cooperativă de creație, de artizanat cum era pe timpul lui Ceausescu. Acolo am învățat să fac icoana adevărată”, spune artistul, care este născut la Tulcea și locuiește în Buzău și la București.

Dar mai mult în Buzău, pentru că acolo are atelierele. „Suntem un grup de artiști care lucrăm și avem un atelier de tâmplărie și două de pictură”, explică Liviu, care este și managerul acestei inițiative artistice.

Icoane care aduc lumina în case

Artistul iconar mi-a mărturisit că necazurile și problemele „de jur împrejur” l-au făcut să abordeze icoana într-un mod diferit în ultimii ani: „Eu fac, de obicei, colecții de icoane la un an, un an și ceva. Tot timpul schimb, pentru că ăsta-i artistul, nu-i mulțumit niciodată de ce creează. Și ca urmare, anul ăsta, fiind un an atât de problematic, m-am gândit: «Peste graniță e război, acasă nu sunt bani, guvernul se ceartă… Măcar Dumnezeu trebuie să ne ofere lumină». Și mi-am zis atunci că icoanele mele trebuie să fie mai luminoase. Iisus a spus «Eu sunt lumina lumii». Eu, cu mijloacele mele umile, încerc să fac icoanele ca oamenii să aibă lumini în casă.”

Și reușește, chiar dacă nu știe cu precizie câte icoane vinde. Liviu spune că oamenii sunt interesați de lucrările lui și că Dumnezeu îl ajută să meargă mai departe.

Sculptură pentru binele oamenilor

Iar de mers, chiar merge la zeci de târguri. A ajuns cu icoanele lui de la Romexpo și târgurile de obiecte religioase pe care le organiza Biserica Ortodoxă, până la cele din Italia și Grecia. A avut și multe expoziții în țară și în străinătate, dar mai mult cu lucrări de sculptură abstractă, un domeniu care îl atrage tot mai mult: „Pentru că icoana, arta religioasă bizantină, are niște canoane care te țin strâmtorat, nu-ți permit să te duci cu creativitatea prea departe. Și atunci am simțit nevoia să mă exprim prin sculptură.”

Și, pentru că Dumnezeu i-a oferit multe în viață, s-a gândit să facă și el ceva pentru oamenii din jurul lui, cu ajutorul sculpturii: „Am zis că e bine să dau oamenilor un impuls să înceapă să creeze și să nu mai taie lemnul doar pentru foc. Și am început un curs gratuit pentru adulți, prin care să învăț oamenii să sculpteze obiecte din lemn de foc.”

Un proiect sub egida UNESCO

Ideea care stă la baza proiectului său, pus în aplicare la Tabăra de sculptură de la Măgura, din județul Buzău, este simplă: „Ai cumpărat o mașină de lemne ca să le pui pe foc la iarnă, dar înainte îți alegi de acolo unul bun și îl lucrezi. Scoți un lucru deosebit cu care – dacă reușești să-l vinzi la poartă, cum se face prin Transilvania și peste tot, sau la târguri – ți-ai scos banii pe lemnul de foc. Și nu te mai duci în pădure cu securea sau cu drujba să distrugi copacii”, argumentează Liviu.

Ideea a prins – are deja un parteneriat cu primăria din Măgura, prin care a primit un spațiu în care a început să lucreze. Și chiar în dimineața zilei în care am stat la povești a primit un răspuns de la Romsilva – i se aprobaseră 20 de metri cubi de lemn, „pe care să putem să lucrăm și să scoatem lucruri frumoase și să dezvoltăm acest proiect care se desfășoară sub egida UNESCO, de altfel”, spune interlocutorul meu.

Greu să trăiești din artă

Deși este „comoară națională”, viața de artist nu este ușoară. „Este foarte greu în ziua de astăzi să trăiești din artă. Ca să o faci, trebuie să fii și manager bun, și artist bun, și promoter bun”, îmi spune Liviu.

După cum mărturisește, norocul său este că mulți turiști îi cumpără icoanele. Iar vizavi de acest aspect, a remarcat în ultimii ani un lucru aparte: „De-a lungul timpului, am văzut că, la târguri, de regulă turiștii greci veneau, se uitau, spuneau «Da, frumos» și plecau. Grecii nu cumpără icoane din alte țări, pentru că le au pe ale lor, că doar ei sunt cei care au făcut icoana, nu? Dar, de vreo doi, trei ani încoace, au venit greci și au cumpărat icoane de la mine. Pentru mine asta înseamnă că am reușit să ajung la un nivel internațional, care îmi permite să privesc de la egal producția de icoane din afară”, îmi mai spune fără falsă mândrie artistul, înainte să ne despărțim.

Liviu Balâc este cel de-al doilea „tezaur național viu” pe care l-am întâlnit la Târgul de Crăciun din Piața Constituției. Semn de bogăție, cu care alte evenimente nu se pot făli. Din păcate, nici în buricul Capitalei nu se întâmplă acest lucru. Dar ne lăudăm cu cel mai mare brad ecologic, care, după 1 ianuarie, va ajunge în cel mai bun caz lemn de foc. Asta dacă nu cumva Liviu sculptează ceva din el și ține viu spiritul Crăciunului.