“Pe vremea aceea, mi-era frică de tăcere şi nu percepeam că nu e nimic rău să rămâi tăcut în mijlocul unei conversaţii, sau chiar să nu existe conversaţie între două persoane care merg una lângă alta. Tăcerea e ca marea. În cazul amândurora, mare şi tăcere, nimic nu-i mai rău decât să dăm din braţe cuprinşi de panică”. Sunt cuvintele lui Rui Barreira Zink, profesor de literatură la Universidade Nova da Lisboa (Universitatea Nouă din Lisabona).
Citiți întregul articol pe www.hydepark.ro.
Recomandările noastre
