Pisicuța s-a trezit de dimineață, s-a întins, s-a lăfăit puțin în coș. Apoi a simțit o durere ascuțită la una dintre lăbuțe. Apoi a luat o decizie importantă....
Pisicuța s-a uitat în jur, a căutat prin toată casa, deși mergea cam șchiopătând, și a constatat că stăpânii deja plecaseră la serviciu. Așa că s-a hotărât să meargă singură la medic.
Pisicuța stădea de mai bine de o oră și privea în interiorul cabinetului veterinar. Programul trebuia să înceapă la ora 9.00, dar medicul (sau măcar asistenta) nu era acolo. Durerea o mai lăsase. „Cine știe, poate mi-am agățat vreo unghiuță în păturică, în timpul somnului. Poate nici nu trebuia să vin.”
Dar acum era acolo și vroia cu orice preț să fie consultată de medic. Nu putea să aștepte până seara, când ar fi venit stăpânii.
Pisicuța a așteptat liniștită, chiar dacă lacătul era pus pe ușa cabinetului veterinar.
PS. Nu știm dacă până la urmă, în acea zi, cabinetul s-a deschis. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Numai pisicuța din fotografie este reală. Chiar stătea, într-o dimineață, și privea pe fereastra unui cabinet veterinar, din București, care avea lacătul pe ușă. Poate mai erau și alte pisicuțe în cabinet, iar ea, care nu era o pisicuță vagaboandă, (avea și zgardă), le ținea companie din libertate. Toți oamenii care treceau pe lâmgă cabinet se amuzau. Unii chiar o fotografiau. Iată dovada!
Recomandările noastre
