Patrimoniul României, în joc politic. Ce înseamnă decizia ministrului Culturii de a desființa INP

Patrimoniul României, în joc politic. Ce înseamnă decizia ministrului Culturii de a desființa INPCe pierde România dacă ministrul Culturii desființează Institutul Național al Patrimoniului (sursă foto: Agerpres)

Ministrul Culturii, Andras-Istvan Demeter, din partea UDMR, a inițiat demersurile pentru desființarea Institutului Național al Patrimoniului (INP). Responsabilitățile instituției ar urma să fie preluate de Minister. O asemenea hotărâre riscă să ducă la devalizarea întregului tezaur cultural al României. Totodată, angajații INP afirmă în presă că nu au fost informați în prealabil despre această măsură.

INP este prima instituție de stat dedicată protejării monumentelor istorice din România, continuatorul direct al Comisiunii Monumentelor Istorice, înființată tocmai în anul 1892. Instituția joacă un rol important în domeniul cultural din România, are misiunea de a aplica politicile publice referitoare la patrimoniul cultural prin cercetare, inventariere, conservare, restaurare şi promovare a patrimoniului imobil, mobil, imaterial şi digital. 

De asemenea, echipa de specialiști de la INP se ocupă de gestionarea fondurilor destinate cercetării, expertizării și executării lucrărilor de consolidare-restaurare și punere în valoare a monumentelor istorice, prin Programul Național de Restaurare a Monumentelor Istorice, finanțat de la bugetul de stat și de administrare, în numele Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, a monumentelor istorice ale statului. 

Ce probleme pot apărea? 

Desființarea Institutului Național al Patrimoniului, prin absorbția de către Ministerul Culturii, ar putea duce la separarea dintre funcțiile de reglementare și cele de implementare, ceea ce ar afecta semnificativ transparența și obiectivitatea deciziilor referitoare la intervențiile asupra monumentelor. O astfel de decizie ar fi urmată de reducerea autonomiei profesionale a specialiștilor în patrimoniu, ar genera blocaje administrative și ar compromite continuitatea proiectelor aflate în derulare, inclusiv a celor finanțate prin fonduri europene. 

Desființarea Institutului Național al Patrimoniului riscă să creeze un blocaj în îndeplinirea angajamentelor asumate prin PNRR, mai ales prin eliminarea instituției responsabile de implementare ca structură distinctă de cea finanțatoare. Ministerul Culturii nu poate fi şi finanţator şi implementator sau avizator al proiectelor, mai transmite instituția.

S-ar putea pierde 15 milioane de euro din PNRR

O astfel de decizie ar putea duce la pierderea finanțării directe de aproximativ 15 milioane de euro și la o penalizare ce depășește 100 de milioane de euro, ceea ce ar pune sub semnul întrebării întregul buget de 2,2 miliarde de euro alocat Componentei 5 – Valul Renovării. În lanț, ar fi afectate proiectele și programele de investiții dedicate monumentelor istorice, precum și implementarea reformelor structurale din domeniul patrimoniului. 

În plus, s-ar pierde specialiști cu înaltă pregătire, greu de înlocuit într-un sistem subfinanțat și insuficient dimensionat, iar expertiza profesională ar risca să devină fragmentată, vulnerabilă în fața influențelor politice și lipsită de independența necesară. Momentan, în Institutul Naţional al Patrimoniului lucrează peste 100 de persoane.

Un echilibru zdruncinat?

De asemenea, relațiile internaționale esențiale, inclusiv credibilitatea României în fața UNESCO și a partenerilor europeni din domeniul culturii, ar putea fi serios afectate. Asta în timp ce procesele de digitalizare și de inventariere a patrimoniului,  importante atât pentru protecție, cât și pentru securitatea națională, ar fi blocate sau întârziate. În același timp, costurile pe care statul le-ar suporta pentru a înlocui serviciile de înaltă expertiză oferite astăzi de INP ar depăși orice economie anticipată prin transformarea institutului într-un simplu departament al Ministerului Culturii. 

În ansamblu, desființarea INP ar demonta un echilibru instituțional construit în decenii, ar diminua eficiența administrativă și ar crea un gol de expertiză cu efecte ireversibile asupra patrimoniului cultural național.