Din cuprinsul articolului
Săptămâna trecută, laTianjin, China nu a organizat doar un summit. A pus în scenă o demonstrație de forță politică și diplomatică, cu Vladimir Putin și Narendra Modi așezați în capul mesei, Recep Tayyip Erdogan în rolul de prim invitat-observator și Xi Jinping în centrul atenției - nu doar fizic, ci mai ales geopolitic. Reuniunea Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (OCS) - pentru că despre ea și imlpicațiile ei va fi vorba în rândurile de mai jos - aflată la a 25-a ediție, a fost mai mult decât o întâlnire regională: a fost o declarație de independență strategică față de ordinea occidentală.
La Tianjin, Trump nu a fost invitat, dar a fost prezent în fiecare discurs, de cele mai multe ori fără să i se pronunțe numele. Comportamentul său mai puțin diplomatic față de India lui Modi pare să fi revitalizat OCS-ul. Mai mult chiar decât discursul lui Xi Jinping. În partea a doua a textului, mă voi referi la acest aspect.
OCS, o armă strategică marca Beijing
Dacă depănăm firul timpului inapoi, vedem că prefacerile lumii contemporane - cu precădere în ultimul sfert de secol - și-au pus amprenta asupra evoluției OCS. Aceasta s-a transformat, dintr-o uniune menită să stăvilească, la început de mileniu, extinderea influenței Occidentului în Asia Centrală, într-o structură care, alături de BRICS, are rolul să consolideze influența Chinei în așa-numitul ,,Sud Global’’.
Când OCS a luat ființă, la 14 iunie 2001, lumea nu semăna deloc cu cea de astăzi. Evenimentele care marcaseră sfârșitul de mileniu, influențând evoluția ulterioară a umanității - încheierea Războiului Rece și disoluția URSS - se petrecuseră cu un deceniu înainte. Părea că nimic important nu mai putea avea loc. Chiar și aventura lui Saddam Hussein în Kuweit, o ultimă zvâcnire a unui dictator de periferie, fusese dată uitării. Lumea se bucura de pace și o relativă prosperitate. Mai ales Occidentul.
Trei luni mai târziu s-a dezlănțuit prăpădul: atacul Al-Qaeda asupra ,,turnurilor gemene’’ din New York și Pentagonului. Au urmat războaiele din Irak, Afganistan, invadarea Georgiei de către Rusia, Crimeea, Donbasul și ,,operațiunea specială’’ a lui Putin din Ucraina. Să nu uităm că dintre liderii importanți la nivel planetar, Putin este singurul care - fie ca observator sau protagonist - a traversat întregul sfert de secol la care m-am referit mai sus.
O organizație cu ,,continuitate geografică’’
În ultimii ani, celor 6 membri fondatori - Rusia, China, Kazahstan, Tadjikistan, Uzbekistan și Kârkâzstan - li s-au adăugat alți 4: India și Pakistan (2017), Iran (2023), Belarus (2024). Demografic vorbind, 41% din populația planetei. Spre deosebire de BRICS+, grupare eterogenă, fragmentată geografic - și geopolitic - OSC se bucură cel puțin de ,,continuitate geografică’’în Eurasia, chiar dacă ne referim la ,,observatori’’ și ,,parteneri de dialog’’ - alte 16 state.
În 2006, Statele Unite au solicitat statutul de ,,observator’’. Au fost refuzate politicos pe motiv că nu aveau ,,frontieră comună’’ cu membrii fondatori ai organizației. Au trecut aproape 20 de ani până s-a descoperit că între nordul Extremului Orient rusesc și Alaska americană sunt doar câțiva kilometri. Meritul lui Trump.
Discursul cu mesaj al lui Xi Jinping și noua ordine mondială
Crearea unei noi ordini mondiale a fost ideea centrală a discursului lui Xi Jinping la Tianjin în care a denunțat ,,hegemonia și politica de forță a Occidentului’’ invitând participanții să refuze ,,mentalitatea de Război Rece’’ și să contribuie la întărirea ,,egalității și dreptății în relațiile internaționale’’. În viziunea liderului chinez, OCS trebuie să devină ,,o forță de stabilitate în această lume instabilă, un catalizator pentru reforma sistemului de governance globală’’. La rândul său, Putin s-a referit - într-un interviu acordat agenției Xinhua - la ,,crearea în Eurasia a unei arhitecturi de securitate prin cooperarea strânsă a statelor OCS’’. Termenul Eurasia a fost scos din sertarele geografiei fizice a lumii și va face carieră în cea politică, adică în geopolitică.
Declarația finală a summitului a fost clară: OCS propune un model alternativ, bazat pe suveranitate, non-intervenție și multipolarism. Cuvinte frumoase, dar dincolo de ele avem mesajul implicit: ,,voi, occidentalii, nu mai sunteți patronii lumii’’. Sau altfel spus: ,,nu mai sunteți singurii patroni’’.
Ucraina, un război uitat la Tianjin
Despre conflictele actuale s-a vorbit puțin - au fost condamnate intervențiile Israelului și Statelor Unite în Iran - dar de agresiunea Rusiei în Ucraina nu s-a vorbit deloc în plen sau pe secțiuni. Poate pe holuri. Am înțeles dintr-o declarație a lui Iuri Ușakov, consilierul șefului de la Kremlin - Putin și Xi Jinping ,,au discutat despre ultimele noastre contacte cu americanii’’, adică cele din Alaska, am dedus - că s-ar fi abordat problematica războiului din Ucraina la întâlnirea între patru ochi. Ce și cum s-a discutat nu știm, dar privind altfel lucrurile, observăm că într-o lună - august 2025 - Putin a fost primit - cu mare fast - de primii doi lideri ai planetei. Discuțiile au fost complexe la Anchorage, Tianjin și Beijing, dar o parte din subiectele analizate întră în categoria ,,misterelor geopolitice’’. Între cei trei, doar Putin le știe pe toate.
Modi, tot mai departe de America
Surpriza evenimentului a fost intrarea în elita OCS a lui Narendra Modi, primierul naționalist al Indiei. Vizitase ultima dată China în 2018, înaintea sângerosului episod din 2020 al veșnicului conflict de frontieră din Kashmir. Se știe că doar Himalaya cu înălțimile sale a împiedicat în multe rânduri un război pe viață și pe moarte între giganții Asiei. Problemele de fontieră rămân, înghețate sine die, dar New Delhi și Beijingul au optat pentru pace. De la înălțimea celor trei miliarde de oameni care trăiesc de o parte și alta a Acoperișului Lumii, privesc cu grijă dar fără prea multă condescentență spre cele mai puțin de 800 de milioane din Europa și Statele Unite. Uneori, demografia contează, mai ales în geopolitică. Cum s-a ajuns ca un aliat-cheie al Americii să aleagă barca chineză? Voi încerca să răspund în rândurile de mai jos.
Modi sare în barca cu doi vâslași: Putin și Jinping. Trump … la mal
La întrebarea de mai sus, comentatorii politici arată cu degetul spre Donald Trump și nu pot să nu fiu de acord cu ei. Luat de valul Premiului Nobel pentru pace, Trump s-a supărat foarte tare când Modi a refuzat să-i recunoască rolul de mediator/peacemaker în recentul conflict cu Pakistanul. Cei de la Islamabad au făcut-o, dar cuvântul lui Modi ar fi cântărit mult mai greu. Palmaresul trumpist ar fi fost altul.
O chestiune mai degrabă personală care s-a adăugat celei cu creșterea de taxe vamale ,,normale’’ și, mai ales cu taxele ,,suplimentare’’ impuse Indiei ca urmare a achiziționării de țiței rusesc. Plătit însă în rupii sau ruble. Imediat, Modi a afirmat că nu mai vrea arme americane. În urmă cu doi ani s-a înțeles cu ,,incapabilul’’ Biden că ar vrea.
Viitorul QUAD, incert
Tot în vremea lui Biden, India lui Modi era de acord să contribuie la consolidarea QUAD - Dialogul de securitate Quadrilaterlal, din care face parte împreună cu SUA, Japonia și Australia - organizație politico-militară cu tentă anti-chineză, înființată la inițiativa lui G.W. Bush, în 2004. Pe această temă, Modi nu s-a pronunțat, dar sunt șanse mici ca ceea ce i-a spus lui Biden să-i repete lui Trump. Totul pare să se fi năruit. Atât de mult încât Trump l-ar fi sunat de patru ori pe Modi în august, iar premierul indian nu i-a răspuns.
Ceea ce Trump, Putin și Jinping nu au înțeles este modul cum gândește Modi viitorul Indiei. Pentru el, India trebuie să facă politică de mare putere și să fie o mare putere, respectată de toată lumea. Înainte de Tianjin, Modi a fost în vizită la Tokyo, cu mare succes. Nu a discutat decât tangențial despre QUAD, ci despre relațiile bilaterale, excelente. Nu exclud ca reapropierea New Delhi - Washington să treacă prin Tokyo. Dacă ajunge unde trebuie, Modi va părăsi ,,barca cu cei doi vâslași, Vladimir și Xi’’ pentru a vedea de treburile Indiei.
La Tianjin, Modi s-a bucurat de o atenție specială din partea gazdelor. Egală cu cea acordată lui Vladimir Putin. De altfel, Xi Jinping, foarte atent în exprimare, a subliniat într-un mod metaforic viitorul raporturilor dintre Beijing și New Delhi. ,,Cea mai bună alegere pentru ambele părți este să fim prieteni și să avem bune relații de vecinătate. Să facem să danseze împreună Elefantul (India) și Dragonul (China)’’.
