Alecu Racoviceanu; Sursa: Arhiva EVZ Dacă peste câteva sute de ani un pasionat de Istorie va descrie România anilor 2020 doar după un calup de publicitate va crede că românii erau un neam pe cale să dispară din cauza problemelor de stres și ficat, cu bărbați marcați de picioare putrezite și de o sexualitate muribundă și cu femei care scapă lichide ca motorul unei Dacii 1100. O reclamă din calup le va spune urmașilor noștri și că eram cam ciudăței în privința subiectelor alese pentru a face mesele mai plăcute.
Reclama începe cu sublinierea coșmarului produs de hemoroizi. Asta e o altă trăsătură clară a publicului televiziunilor românești: majoritatea suferă de dureri în fund, că altfel nu îți explici avalanșa de reclame la produse care le alină.
Victima e acum o domnișoară diafană, dar soluția îi vine rapid de la o prietenă, la fel de decorativă, care, întâmplător, avea în geantă un unguent sau ceva supozitoare. Privind fetele, fericite și alinate în dos, cadrul se deschide și observăm că la masă mai era și un domn, toți trei părând bucuroși de dispariția disconfortului domnișoarei.
Primul gând care-ți vine este ce discutau cei trei la masă înainte ca una dintre ele să scoată unguentul din poșetă? Discuția a ajuns la durerile din fund pe parcurs sau încă de la beningna întrebare ”Ce faci?” răspunsul a venit direct: ”Sunt bine, dar mă cam supără fundul”?
Te lasă cam derutat reclama, dar...
Bine, veți spune, cine se mai uită la calupul de reclame cu un ochi atent? Lasă-i să meargă-n gol, a urmări publicitatea e ca și cum ai mirosi fiecare bancnotă în parte care-ți intră-n cont!
Așa e, doar că acum restul programului merge în gol. Publicitate a ajuns momentul de respiro dintre fluxuri de informații care, de mai bine de doi ani, seamănă între ele ca picăturile dintr-o cascadă. Moarte, frică, trădare, boli și iar moarte, toate spuse cu același ton, cu aceleași cuvinte și de aceleași persoane.
Măcar cei trei din reclama la tratamentul hemoroizilor au o trăire naturală. Fie ea și-n fund!
Recomandările noastre
