Orașul înghețat unde nu se organizează înmormântări

Longyearbyen, cea mai mare așezare din arhipelagul Svalbard, este cunoscută nu doar pentru poziționarea sa arctică, ci și pentru un set de reguli neobișnuite legate de înmormântări, diferite de cele aplicate în restul Norvegiei.

Longyearbyen are o comunitate mică

Datele oficiale ale Statistics Norway arată că, în a doua jumătate a anului 2025, populația din Longyearbyen și Ny-Ålesund era de 2.528 de persoane. Structura pe vârste indică o comunitate cu pondere mare a adulților activi, cu 1.411 persoane în segmentul 20-44 de ani și doar 54 de persoane de 67 de ani sau peste.

Longyearbyen funcționează, în practică, ca centru administrativ al Svalbardului și ca punct de plecare pentru majoritatea activităților locale. Descrierea de pe platforma Visit Svalbard vorbește despre o comunitate de aproximativ 2.400 de rezidenți, proveniți din zeci de țări, într-un oraș mic, în care natura arctică începe imediat dincolo de zona construită.

De ce nu sunt permise înmormântările

Restricțiile privind înmormântările sunt cauzate de permafrost. Solul înghețat afectează procesele naturale și stabilitatea terenului, ceea ce a dus la reguli diferite față de cele aplicate în restul Norvegiei. În acest context, autoritățile au impus condiții stricte pentru modul în care sunt gestionate înmormântările în Svalbard.

Carburanții devin mai scumpi în România decât în Ungaria. Diferențe vizibile la pompă

Cât plătesc românii pentru a afla ora exactă a nașterii. Tarife diferite în maternitățile din țară

Aceste restricții sunt adesea rezumate, în spațiul public, prin formula „este ilegal să mori în Longyearbyen”. Autoritățile turistice locale califică însă această idee drept un mit urban: nu există o interdicție a morții, ci reguli legale legate de înmormântare și de tipurile de morminte permise.

Ce prevede reglementarea

Într-o notă de consultare publică publicată de autoritățile norvegiene, se precizează că legislația de pe continent privind cimitirele nu se aplică în Svalbard, unde se utilizează o reglementare separată, emisă în 2008, în baza Svalbardloven. Documentul arată explicit că înmormântarea nu este permisă, iar dreptul vizează, în primul rând, persoanele care aveau domiciliul în Svalbard la momentul morții.

Longyearbyen. Sursa foto: Wikipedia

Aceași informație este prezentată și de Visit Svalbard: persoanele care erau rezidente în Svalbard la momentul morții au dreptul la înmormântarea unei urne în cimitirul din Longyearbyen, în timp ce înmormântarea în sicriu rămâne interzisă.

Cimitir vechi și locuri limitate

Cimitirul din Longyearbyen este vechi de peste un secol. Nota autorităților norvegiene arată că majoritatea mormintelor datează din perioada 1917-1930, iar după 1990 au apărut morminte noi de urne, ultimul consemnat fiind din 2015.

În același document este menționat și un element care a redus și mai mult opțiunile din ultimii ani: din cauza faptului că zona cimitirului este expusă riscului de avalanșe și alunecări, nu a mai fost permisă deschiderea de morminte noi de urne în Longyearbyen din 2016.

Această limitare a dus la discuții administrative legate de identificarea unui nou loc pentru morminte. În 2020, biserica locală a făcut o evaluare de proiectare și costuri pentru o nouă zonă, iar estimarea menționată în document era de 3 milioane de coroane norvegiene. Totuși, nota precizează că proiectul nu a avansat, în lipsa clarificării responsabilităților și a modificării reglementării, iar o decizie de finanțare nu fusese luată la momentul redactării.

Urmele unui episod istoric studiat de cercetători

Cimitirul din Longyearbyen a atras atenția cercetătorilor din cauza existenței unor morminte din perioada gripei din 1918. Un studiu publicat pe PubMed descrie folosirea unui radar special pentru a identifica o groapă comună cu șapte sicrie ale unor bărbați care au murit în 1918 și au fost înmormântați în Longyearbyen. Cercetarea arată că solul era afectat până la aproximativ doi metri, iar sub circa un metru se afla stratul înghețat.

În documentele administrative norvegiene este subliniat caracterul istoric al cimitirului, unde majoritatea mormintelor sunt vechi, iar intervențiile recente s-au limitat la înmormântări cu urne, doar în măsura în care condițiile au permis.