Nancy Russell a fost „excepțional de sociabilă și de sprintenă” înaintea carantinei COVID din primăvară, povestește familia ei. Însă, după două săptămâni în care nu a făcut altceva decât se ridice în picioare și să se așeze, din cauza izolării în camera ei, familia a remarcat o puternică scădere a energiei.

„Contactul cu oamenii era ca o hrană pentru ea, ca oxigenul”, a declarat fiica ei, Tory, la CTV News, adăugând că în timpul izolării „a devenit atât de epuizată pentru că a fost sub-stimulată”.

Ea a declarat că mama ei avusese dintotdeauna intenția de a se folosi de „asistența medicală pentru a muri”, însă convingerea că o altă izolare este inevitabilă i-a grăbit dorința de a-și pune capăt zilelor.

Prima solicitare a lui Nancy Russell a fost respinsă, însă a doua a fost aprobată din cauza prezenței unor „probleme medicale mai concrete”, scrie LifeSiteNews.

Groaza de singurătate

Totuși, spune fiica ei, groaza unei noi izolări a fost principalul motiv al dorinței de a muri:

„Pur și simplu nu și-a dorit să mai treacă printr-o izolare de două săptămâni în camera ei.”

Dr. Samir Sinha, director al secției de geriatrie la Mount Sinai Hospital, care a militat pentru drepturile pacienților din aziluri în timpul pandemiei, a declarat la CTV News că „datele disponibile indică într-adevăr că aceste restricții, în foarte multe circumstanțe, sunt prea drastice și provoacă un rău care nu este necesar”.

„Sincer, vom descoperi că multe restricții care sunt instituite încalcă drepturile pacienților, ale familiilor, ale celor desemnați să le reprezinte interesele”, a spus medicul.

Singurul drept: Moartea

El a adăugat că mulți dintre pacienți au senzația că singurul drept care le-a mai rămas este să-și pună capăt zilelor.

„Aud povești despre oameni care spun: «Prefer să mor». Aud aceste povești spuse de cei care au grijă de pacienți. Mi se rupe inima, la fel ca a lor, când aud că există oameni a căror singură opțiune – singurul drept care le-a mai rămas – este dreptul de a-și pune capăt vieții… când nu este așa”, a spus dr. Sinha.

Centrul de Justiție pentru Drepturi Constituționale din Calgary a expus povestea lui Nancy Russell în cadrul unei prezentări a pericolelor pe care proiectul unei legi, numite C-7, le prezintă pentru persoanele vârstnice, mai ales în această perioadă de izolare socială mai mare.

Împinși să moară

Proiectul C-7 dorește să elimine diverse „garanții” ale legislației canadiene privind eutanasia, inclusiv exigența ca persoana care solicită moartea să se afle în fază terminală și să fie capabil să își dea consimțământul în momentul morții asistate.

În plus, proiectul de lege va exclude necesitatea ca doi martori să ateste instrucțiunile date pacientului, ceea ce era considerat ca o „garanție” împotriva coerciției și influențării induse.

„Canadienii se confruntă în general cu niveluri fără precedent de stres, izolare, singurătate și suicidale ca urmare a carantinei COVID”, a urmat prezentarea Centrului din Calgary.

Iadul pe pământ

„Aceste simptome sunt mult mai pronunțate în aziluri unde pacienții sunt izolați timp de luni de zile fără vizitatori și, în anumite cazuri, în condiții îngrozitoare, mai ales agresiuni din partea personalului, invazii de gândaci și hrană alterată.”

„Depresia, disperarea și lipsa de voință de a trăi apar adesea din cauza relelor tratamente, a neglijenței și a izolării. Asemenea circumstanțe deschid calea pentru influență indusă și coerciție în scopuri improprii, cum ar fi un beneficiar care îl constrânge pe testator să ceară eutanasierea pentru ca cel dintâi să obțină un câștig material, iar al doilea să scape de izolare și abuzuri.”